Sonet CCXXI

Catand sa te-nnegreasca, o clica barfitoare
Ti-arunca-n spate vitii si crime neiertate,
Asijderi celor care, ca sa se uite-n soare,
Pe ochii lor nevrednici ti cioburi afumate;
Ti-e drag sa-ti zvarli lumina prin uliti si taverne;
Unde s-atin pizmasii la splendida-ti risipa?
Dar tu esti din acele infaptuiri eterne
Ce iadul se smulge cu-o batere de-aripa,
Domesticesti veninul, pui patimile-n fiare,
Strunesti in voie raul supus puterii tale,
Si-nlantuite-n cusca din coltul tau cu fiare,
Te joci cu cele sapte pacate capitale.
Din zestrea grea de haruri nimic nu ti se fura,
Te-braca frumusetea in sacra ei armura.
(Vineri, 7decembrie 1956)