Sonet CCXXII

Iubirea ta, stiu bine, e numai o minciuna,
Ma-ndeamna razvratirea sa fug, sa ma dezbar
Dar inima, sarmana, imi da-n genunchi, sa-mi spuna
Ca dragostea ta este un tainic adevar
Ea zice ca-ti cunoaste orgolioasa fire,
Tu crezi ca numai cei slabi ar fi iubit curat,
Si-atunci te ascunzi de tine sub alta amagire;
Ca sa-ti insli minciuna, nu minti adevarat,
Ci, intelesi, cu schimbul suveicile iubirii
Trec intre voi pe fire chiar inadins sucite,
Ca, nestiuti, sa teseti zabranic fericirii:
Pe fata reci contururi,pe dos flori stralucite
Vai, inima natanga, nu vrei sa bagi de seama
Ca manile perfide nu tes, ci-n joc destrama
Tot ce urzesti zi, noapte din propria ta scama!

(Duminica, 9 decembrie 1956)