Sonet CCXXVI

E drept ca nu-ti adaug nimmic; ba, dimpotriva,
Iti fur mereu din raze, in chip nengaduit
Sa-mi incalzesc o muza ramasa costeliva,
Ce nu si-a pus pe frunte un nimb fagaduit
Dar nu-s nici un usarnic deprins cu huiduiala,
Sa-ti vand poemul si-apoi un geniu sa ma crez;
Delirul meu e-n casa; in lume-s cu sfiala,
Cu versurile mele intai ma flagelez.
Dar cum? Valeti ignobili au har sa te dezbrace?
S-atinga asternutul cu laba lor de rand?
Cand eu te-mbrac cu cerul, inchipuind mijloace
Sa te feresc de-a pururi de orice ochi si gand!
De ce nu pot fi Zeus, stapan pe slavi? Acolo
Te-as lua , eternitatii sa fii un nou Apollo!

(Luni, 10 decembrie 1956)