Sonet CCXXVII

Ce nu-ti scornesc dusmanii cu negre guri fiecare!
Cand stau lingusitorii in jurul tau ca roiul,
Ai fi descantatorul siret din Harlem, care
Momea doar sobolanii cei prosti, sunand cimpoiul.
Zic altii: unde intri, cobori cu tine Olimpul;
La curte, prin taverne, in port cu matelotii,
Faci spatiul de aur, faci primavara timpul,
In zei schimbi badaranii, eroi se simt ilotii
Potrivnicele gasce te sfasie in doua,
De-o parte, ura oarba, de alta adulare
Povesti, satire, imnuri duium asupra-ti ploua
Tu nu vezi inaintea cui zvarli margaritare?
C-un bici pe toti alunga-i, fara deosebire
Intoarce-te la mine: eu singur sunt iubire!

(Joi, 13 decembvrie 1956)