Nimica nu atinge iubirea mea curata.
Manii, tradari, zavistii, ce-n zambete s-ascund,
Ca umbrele pe-o unda nu lasa nici o pata
Nu tulburi apa daca nu e noroi la fund.
Doar pura-ti frumusete in mine se-nfiripa,
Ca-ntr-un clestar rasfranta de mii si mii de ori
Mi-e de-ajuns in treacat sa te privesc o clipa
Si-ntors din nou in bezna, ma umplu de splendori
Din ritmul ei vremelnic deodata dezrobita,
Iluminatei inimi alt orizont se naste,
Cu alte constelatii de dragoste Orbita.
Da inapoi durerea si nu ma mai cunoaste
Atunci, in creatorul vartej al poeziei
Rapindu-te in mine, luam pasul vesniciei
(Duminica, 30 decemrie 1956)
|