Sonet CCXXX
Ma mir ca sunt de-atuncea tot pur, ca o oglinda
In care nu ramane nimic din ce-a trecut,
C-am sters chip umeri, brate intinse sa ma prinda,
Si negrii ei luceferi de dincolo de lut...
Se zamisleau din ingeri? din spuma nalucirii?
Genunchi de Magdalena,. odihnitori de Christ...
Ca sa ma smulg din iadul de flacari al iubirii,
M-a poleit durerea cu aerul ei trist...
Dar straniul meu aur nu uita dulcea ora
Cand ea tragand in laturi noptateca perdea,
Zvarlea doar o marama pe goala-i aurora
Si-n asternut ca lampa lui Aladin dormea...
Plecat pe ea, ca-n basme, la dulcile-mi soptiri,
Ea-mi deschidea comoara intregii fericiri...
Autor: Vasile Voiculescu Poezia Sonet CCXXX de Vasile Voiculescu
|