Sonet CCXXXII

Tu nu esti in iubire decat un trantor , care,
Trandav, te imbuibi cu miere de-a gata adunata;
Tu nu stii chin, durere, caliciile amare
De unde-ti sug, cu cazne, licoarea desfatata.
Tu zbori atat : doar clipa cat tine-n slavi o nunta
Spre cer te-mpinge sexul, nu marele azur
Ca iar sa cazi in tina si aripa ta ciunta
S-o naclaiasca iarasi al poftelor huzur;
Din dragostea curata tu faci vinovatie,
Imbratisarea draga o schimbi intr-un pacat,
Din glorioase vitii si-nalta scarnavie
Iti implinesti cununa pe capul neplecat--
Nimb de amagitoare, impura poezie
Si ideala floare a iadului suprem,
Cumplita-ti frumusete o porti ca pe-un blestem.

(Miercuri, 15 mai 1957)