Sonet CCXXXIII

Ne imbinam cu-atatea deosebiri si stim pe
Ce forma ideala ne implinim unirea;
Noi unei flori unite luam chipul si intocmirea,
Fireasca imperechere, tu, trandafir, cu ghimpe,
Stau dedesubt; frunzarul curtenilor mi-e haina,
Si slava ta suava adanc de jos privesc
Dar cel dintai cu harul miresmelor primesc,
Prieten morganatic, in ascutis c-o taina:
Sunt ingerul cu gheare demonice, anume
Sa sfasii mana-ntinsa, ori botul ce te cata
Stiu, geniul e tepul urat de-ntreaga lume,
Dar cine te culege ma ia cu tine odata
Iar cand ai sa te scuturi, tind spinii cu-ndrazneala.
In ei sa-ti prind de-a pururi petala cu petala.

(Duminica, 21 iulie 1957)