Sonet CCXXXV

Ma lupt sa scap iubirea de patimasul trup.
Sa n-o mai sorb cu ochii, sa n-o mai musc cu gura.
Din latu-mpreunarii salbatice s-o rup.
S-o curatesc de carne, ca de pe aur zgura;
Sa te ador in suflet; doar duhul sa-ti aleg--
O vesnica-mbinare a doua raze line
Dar cum te-arati, ma-ntunec si sufletul intreg
Se face ochi, piept, bratezbucnite catre tine,
Palpaitor de pofte, iar dinainte-ti cad;
Din nou vremelnicia isi casca-n mine abisul.
Rostogolit pe dare de flacari, ca-ntr-un iad,
Ma-ntorc, cantand in carne Ma doare numai visul
Ca mai presus de fire, putand sa o rastoarne,
Iubirea e samanta eternitatii-n carne

.

(Marti, 3 septembrie 1957)