Sonet CCXXXVI

De mult eu simt in tine o rece desartare:
Din mana mea-ti tragi mana, privirile-ti pierdute
Imi spun, mai inainte sa-mi zica gura:'du-te'
Si te golesti de mine ca pentru o plecare
E toamna? Si cocorii-ti desteapta nostalgia?
Pribegile corabii te-ademenesc in zari?
Dar n-asculta de soapta feericei pierzari!
Pentru mirajul orei nu lepada vecia!
Cand Nordul se rastoarna crunt peste noi si vine
Noianul de omaturi pe inimi sa-si desarte,
Nu mai ravni spre calde si-albastre tari departe
Ramii fara de teama aicea, langa mine.
In veci mai credincioasa ca soarele de sus
Iubirea mea nu are nici iarna, nici apus.


(Miercuri, 18 septembrie 1957)