|
Sonet CCXXXVIII
|
|
Cu nobila virtute nu ne culcam fugi:
Cum poti sa strangi in brate un stalp de diamante?
Ca pe-o sotie-n lume o scoatem si-o cinstim
--In taina cu nadejdea candva s-o mostenim--
Ci-n pat urcam pacatul, amanti mladii si-amante,
Transfigurati de-un fulger de vitiii, dam lumina,
Si dintr-o curtezana croim usor o sfanta:
Iubirea-i scurta noapte in care totul canta.
Dar demonul e-alaturi si in surdina--
Mocirla carnii noastre rasfange cer si stele,
Plecati sa le culegem, in ea ne scufundam.
Imperechati porniram s-ajungem pan la ele,
Si-n loc sa fim scafandri pentru nomoluri grele,
Ne-am prins aripi Iubite, da-mi gura ne-necam!
Necontenit viata are nevoie-n noi
De negre-ngrasaminte, ca planta, de gunoi.
(Sambata, 15 martie 1958)
|
Pune poezia Sonet CCXXXVIII pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
Mari poeti romani | Alexandru Macedonski Alexandru Vlahuta Ana Blandiana George Bacovia George Cosbuc George Toparceanu Grigore Vieru Ion Barbu Ion Minulescu Ion Pillat Lucian Blaga Marin Sorescu Mihai Eminescu Nichita Stanescu Nicolae Labis Octavian Goga Stefan Octavian Iosif Tudor Arghezi Vasile Alecsandri Vasile Voiculescu |
|
|