Sonet CLIX

A cata oara zorii ma prind fara de somn?
Da iarna buzna, anul isi lapada coroana,
Eu in surghiun, departe Cand ai sa-mi curmi prigoana,
Iar sa ma chemi la tine, puternicul meu domn?
Dar tot veghez --de-aicea-- iubirea ta plapanda,
Ca peste o comoara-n veci harazita mie
De inimi arzatoare si toate stand la panda.
Fereste mai cu seama sa pleci pe mare-albastra
Cu oachesa aceea fatarnica si rece;
Navalnice-mi ganduri, gonind pe urma voastra,
Va va stirni tempeste, corabia sa-nece:
Caci te iubesc cu ura, intreg, si numai eu;
Nu te impart cu nimeni, nici chiar cu Dumnezeu.

(Marti, 7 decembrie 1954)