Sonet CLV

Nu-mi cerceta obarsia, ci tine-n seama soiul,
Gusti fructul nu tulpina, chiar aur de-ar parea
Stramosii-mi, dupa nume, au invartit tepoiul,
Eu manuiesc azi pana, de mii de ori mai grea.
Dovada cea mai pura a-nnobilarii mele
Esti tu si-ngaduinta de-a te lasa iubit
Mai mult ca un prieten, cu patimile acele
Cu care adori amantul de veci nedespartit.
Imi cant astfel norocul, inalt epitalamuri,
Si, pentru inchinarea la care ma supun,
Culeg azur si raze si roze de pe ramuri,
Stapanul meu alesul, cu slava sa-ncunun:
Poporul meu de ganduri, simtire, vis, trup, dor,
Te pun azi peste ele de-a pururi domnitor.

(Duminica, 5 decembrie 1954)