Sonet CLVI

Iubirea mea e treaza ca un priveghi de arme,
Un lung ajun de lupta eroic incordat ;
Nimic nu lincezeste in mine,cum nu doarme
Tintitul arc,in sine vibrind,dar nemiscat.
Astept ceva, de-un farmec mai sus ca o izbinda,
Nu bruta-ncoronare a sangelui aprins;
Dincolo de placere, pandesc alta dobanda,
Slavita-mpreunare de genii, fara-nvins
Ravnesc nefaptuitul vis al desavarsirii;
Ca-nalta-ti frumusete sa nu fie-o naluca,
--Cu clipa-n zbor venita cu alta sa se duca--
Voi sparge-ntarziatul decret de lut al firii:
Ca ea sa dainuiasca de-a pururi roditoare,
Ii altoiesc, din mine, puterea ganditoare.

(Vineri, 3 decembrie 1954)