Sonet CLX
La ce-mi slujesc de-acuma duh, faima, fantezie...
M-ai parasit... si toate se sting, reci scanteieri.
Pentru ranitul vultur aripile-s poveri,
Zbataia lor, zadarnic adaos de-agoni.
Si ma supun...Osanda de gura ta rostita
E lege pentru mine de aur pur si greu;
Durerea de la tine mi-e inca o ispita,
Tu, genial tutore al geniului meu.
Si neguri lungi de veacuri las iar sa ma inghita...
Din groapa mea zbugni-va o flacara tarzie;
Atunci intreaga lume va deslusi, uimita,
Crescand misterioasa a noastra poezie,
Din dragostea nascuta in zbucium si ardori,
Pe-ascuns, din tainic tata, ca un copil din flori!
(Duminica, 12 decembrie 1954)
Autor: Vasile Voiculescu Poezia Sonet CLX de Vasile Voiculescu
|