Sonet CLX

La ce-mi slujesc de-acuma duh, faima, fantezie
M-ai parasit si toate se sting, reci scanteieri.
Pentru ranitul vultur aripile-s poveri,
Zbataia lor, zadarnic adaos de-agoni.
Si ma supunOsanda de gura ta rostita
E lege pentru mine de aur pur si greu;
Durerea de la tine mi-e inca o ispita,
Tu, genial tutore al geniului meu.
Si neguri lungi de veacuri las iar sa ma inghita
Din groapa mea zbugni-va o flacara tarzie;
Atunci intreaga lume va deslusi, uimita,
Crescand misterioasa a noastra poezie,
Din dragostea nascuta in zbucium si ardori,
Pe-ascuns, din tainic tata, ca un copil din flori!


(Duminica, 12 decembrie 1954)