Dintre atatea chinuri, venite-asupra-mi hoarde
Pastrez dureri de care nu pot sa ma despart;
Tot sufletul mi-e-n ele, ca sunetul in coarde
Ce inca vii vibreaza vioara cand s-a spart.
Ca viermele matasei tesusem nencetat
In jurul tau un magic cocon de poezie;
Tu, stralucitul flutur, l-ai rupt si ai zburat
Din gingasa-nchisoare pazit cu gelozie.
Si astazi, mari otravuri cu care m-am deprins,
Dispretul tau,tradarea imi sunt trebuitoare;
Intrate-adanc in carne-mi, tin viata de invins,
Cat lipsa lor mi-ar fi si mai ucigatoare,
Caci ele, printr-o vraja, sunt insesi rasturnate,
Iubirea si credinta, pe dos si blestemate!
(Marti, 14 decembrie 1954)
|