Sonet CLXV

Iubita mea, ai suflet adanc intortocheat
--Vast labirint, ascuns sub palatul frumusetii--
In care-un minotaur domneste nendurat,
Flamand de duhul slavei si carnea tineretii
Multi indrazneti pieira in tainitele-i sumbre,
Feciori eroici, prada dati fiarei suverane
Acum m-alatur si eu fugarnicelor umbre,
Cobor, dar fara teama,-n vartejul de capcane.
Caci tu mi-esti Ariadna si- mi daruiesti un fir
Din pletele-ti de bezna, o ca lauza vie;
Si nu sa scap din cursa il tin si il desir,
Ci mai afund sa intru in neagra-mparatie;
Dedalicul tau suflet locas mi l-am ales
Si jur ca niciodata din el n-am sa mai ies.

(Sambata, 8 ianuarie 1955)