Sonet CLXVIII

Ne bate primavara in inimi! Sa-i deschidem:
Lapislazulii lumii sunt toti in ochii tai,
Cat negurile vietii putem sa le desfidem,
Alt soare sa aprindem pe vechile ei cai
E mana ta in aer? Sau prima randunica?
E tremur lung de pleoapa? Ori gingas flutur viu?
Bob rosu de maceasa mi-ntinde gura-ti mica,
Trunchi zvelt de mar cu roade e trupul tau mladiu
Si inteleg prin tine acum intreaga fire.
Ma-apuc cu randuiala din asprul univers,
Typhonul ce sfarama corabii in nestire,
Picioru-ti scump ce calca o biata gaza-n mers,
Zapezi si flori si fructe in drum ti se astern,
Pe rand, supuse toate la ritmul tau etern!


(Miercuri, 12 ianuarie 1955)