Sonet CLXXI

Iubirea pentru tine-mi veni nu ca un fur,
Ci ca un rege carui usi largi i s-au deschis;
Nu strecurata-n noapte din adancimi de vis,
Ci in lumina-nalta a marelui azur,
Abia acum descopar maretele-ncaperi
Ce stau desarte-n mine cu obloane de-nchisoare,
Te asteptau, sa-mi umpli tu , tanarul meu soare,
Adancul vast cat lumea cu raze de dureri
Caci nu e fericire mai grava decat chinul
Si dulcea zvarcolire sa-ti plac, sa te castig,
Mandria de-a-ti fi scaun, sa-ti odihnesti destinul,
La patima mea, truda mai strans sa te-nverig,
Si inima imi bate in mine ca un faur,
Zorind sa-ti impleteasca un lant de vraji de aur.

(Miercuri, 2 februarie 1955)