Sonet CLXXIII

Te mistuie iubirea? Credeai ca-i o papusa,
Sa-ti faci un joc cu toane, ca in copilarie,
Cind ea-ti cerea o fire de salamandra vie,
In tainica-i vapaie sa arzi far de cenusa,
Ea nu sta-n trup, stapana a carnii si-a placerii,
Inflacaratu-i spirit, urgie, le consuma;
Isi cata-n noi duh geamansi de-l imbii cu huma,
Ramai o biata urna cu zgurile durerii
Te ispiteste jindul sa-mbraci si fericirea
Cum pui, pentru petreceri, o rochie de brocate?
Dar trebuie-nfrutata cu spaima, ca o moarte
Caci ea, ca sa patrunda, iti sparge-alcatuirea,
Preface in genune launtrul tau, anume
Ca sa incapa acolo, cu ea, intreaga lume.

(Sambata, 19 februarie 1955)