Sonet CLXXXI

Oricat de dragastoasa ti-e iscusita limba,
Stiu cand ma minti, cu toate ce-mi spui si faci pe plac,
Neasteptat culoarea privirilor se schimba
Si ochii tai o clipa se balbaie si tac.
Cat mi-esti de drag atuncea! Cum iti iubesc minciuna!
Intreg te afli-acolo, tu, cel adevarat,
Tu, candid plin de vitii, amestecand intr-una
Pacatul ce luceste ca aurul curat
Si nici o vina Raul sub tine-i calul sprinten,
Sfarama stavili, inimi, sa zboare unde-i ceri,
In coastele Iubirii cruzimea-i ager pinten,
Stau bine stropii rosii pe negrele placeri,
Si-ademenind lumina cu ingerii-ti perfizi,
In iadul tau tragi cerul si astfel mi-l deschizi

(Miercuri, 13 aprilie 1955)