Sonet CLXXXII

Eu n-am fost niciodata ucenic;
Dintru-nceput deplin maestru numa
In fata ta ma-nchin; stapan unic,
Revarsa-ti harul peste mine-acuma.
Nu te mira ca-ti cer sa nu-mi masori,
Sa-mi dai tu singur tot; nu se desparte
Iubirea ta de marele-i surori:
Eterna Arta, suverana Moarte
Azi, fericite, ele nu mai sunt
Faramitate-n lume si razlete:
Din cer, din iad, de pe intreg pamant
S-au strans in geniala-ti frumusete.
Cand tin la piept faptura-ti luminata,
Le-mbratisez pe catetrele-odata

(23 aprilie 1955)