Sonet CLXXXIII

Mereu cersim vietii ani multi, asa-n nestire,
Ne razvratim, ne plangem de piericiunea noastra,
Si inca nu-ntelegem ca fara de iubire
Se vestejeste Timpul in noi ca floarea-n glastra;
Rupt din eternitate, el vrea taram asemeni
Din care-altoiul subred sa-si traga seva noua;
Noi il primim cu gheata si-l rasadim in cremeni
Cand Dragostea-i unica vecie data noua.
Ci-i van acum te minii pe mine si m-arunci,
Minunile iubirii n-au stavile pe lume;
Ca Lazar la auzul duioaselor porunci,
Oricand si ori de unde ma vei strga pe nume,
Chiar de-as zacea in groapa cu lespedea pe mine,
Tot m-as scula din moarte casa alerg la tine.

(Luni, 2 mai 1955)