Sonet CLXXXVI

Urai perfectiunea de cand te-am cunoscut,
Reci limite rigide cu aer de-nchisoare;
Viata-i schilodita de ea si visul moare.
Acolo niciodata tu nu ai fi-ncaput.
Imi place-n tine sporul, viu, gata tot sa sparga,
Scaderi neasteptate cu-adancul monstruos.
Azi bunul plac, schimbarea cu unduire larga,
Lumina-n bezna, norul ca vitiul frumos;
Dar spiritul in tine stapanitor vegheaza,
Nimic nu are voie sa intre nechemat;
Razi, inima s-aprinde indata cu o raza;
Un semn, si negrul clopot clestar a inghetat;
Strunesti ca Bacchus tigrii, si-n lant cu madri lei,
Pe mine, injunghiatul la caru-ti, langa ei

(3 iunie 1955)