Sonet CLXXXVII

Eu nu-mi ador in tine iubirea mea rasfranta,
Cum, oglindit in ape, se contempla Narcis:
In volbura de valuri ce-ntiderea-ti framanta
--Unde foiesc balauri-- nu-i tihna pentru vis.
Dar uneori esti numai azur, rodesti sirene,
Din spumele-ti de patimi se zamislesc mari zei,
Iti scoti toti inecatii la tarmuri, ca alene
In dragoste-ti cu toane iar sa te joci cu ei.
Atuncea plec in tine sa-ti cuceresc favoarea;
Iti flutur oriflame, pun purpura vesmant,
Ca dogii cand in larguri se logodesc cu marea,
In sufletu-ti oceanic, nuntind, mereu m-avant;
De sus, din mandru-mi geniu armat in Bucentaur,
Ti-arunc, inel, iubirea-mi, catusa grea de aur.

(Vineri, 8 iulie 1955)