Sonet CXC

Nu te-am putut cuprinde sa fii numai al meu,
E cum as cere lunii sa-mi arda noaptea-n sfesnic;
Ti-e locul intre stele Ci , oricat de pigmeu,
Mi-e dragostea cer, iar tu, luminatorul vesnic
Stiu, intre noi sunt doua iubiri: a mea si a ta;
Nu ne-a-nghegat in sine o unica simtire:
Tu firul tau oricand vrei poti rupe sau scurta,
Dar lantul meu ramane si-i fara-mpotrivire,
Nici spatiul, nici timpul nu izbutesc sa-l roada,
Rugina deznadejdii il lasa neatins?
Ca sa te urmareasca, navalnic ca pe-o prada,
Chiar pan la celalalt capat al lumii de-ai fugi.
Inverigat de tine, cat lumea s-ar lungi.

(Duminica, 31 iulie 1955)