Sonet CXCI

Am azvarlit cu dreapta ale Ursitei zaruri
Si mi-ai cazut, vajnic mantuitor din rau;
Azi toate-mi vin prin tine si intre mii de haruri
Primesc chiar zorii zilei ca pe un dar al tau.
Alaturi de lumina creata-n empireu,
Iubirea fu o noua lumina pentru lume;
De-atuncea fiecare-n opaitu-i de hume
O poate aprinde singur, el siesi Dumnezeu.
In inima mea arde acest launtric soare,
Din haosul vietii mi te-a dezvaluit
Pe tine frumusete atotcotropitoare.
Vast cosmos, ce-n orbita-ti m-ai prins , biet satelit;
Si-n juru-ti cu alaiul de astri ma avant,
Pe muzica din sfere de-a pururi sa te cant.

(Luni, 3 august 1955)