Sonet CXCIII

Asa cum zilnic hrana o maruntim in gura,
Asijderea viata o destramam in clipe
Iubirea de mai poate la loc s-o infiripe,
Cum izvora din sine, dumnezeiesc de pura.
Robi trasi pe roata vremii, stam far improspatare,
Si viitorul nostru e plin doar de trecut
Nici moartea nu ne scapa arar cate-o visare
Ne infierbanta fruntea, fugarnic cu-n sarut.
Dar dragostea ne-aduna trairea spulberata,
Trunchiatele-i silabe poem intreg s-astern,
Zbatai, izbanda, fapte cenusa cad indata,
Si numai inutilul din noi este etern;
Aievi supun vecia si strans de clipe-o leg
Cand mana-ti fructa alba, cu buzele culeg.

(Marti, 9 august 1955)