Sonet CXCIX

Domnita a gradinii cu merele de aur,
De-acolo ti-ai luat sanii de mandra Hesperida?
Si verzii ochi atlantici, din ce pierdut tezaur?
Si parul tors din noapte, somptuos ca o hlamida?
Eu singur iti stiu taina cand lung ti-alint aleanul
Si trupul in sarutari ti-l prind ca-ntr-un navod.
Vizez ca sunt Hercule si iar despic oceanul,
Ostrovul feciorelnic sa-ti jefuisc de rod.
N-am sa fug: nu caut alte marete fapte,
Poetii raman astazi eroii omenirii!
La albele-ti picioare torc versuri zi si noapte
Mi-ai clestat pe soarta catusele iubirii:
Sa-ti cant doar frumusetea mi-e unica isprava,
Nemuritoare-ti forma pe veci s-o-nalt in slava.

(Marti, 30august 1955)