Sonet CXCVI

Alunga viclesugl si nu da crez povetii
Sa minti iubirea, stramba s-o gusti, ca pe-o merinde:
Lumina voluptatii depline iti aprinde,
Ea parguieste carnea, acest fruct dulce-al vitii
Vrei sa ramai copila cu sani suavi si coade?
Dar floarea fecioriei se scutura la fel:
Inchipuirea, vierme flamand, in duh o roade
Si-i putrzeste sacra samanta, fara tel.
Oricat ar fi fatisa, iubirea-i tot o taina:
Ne viziteaza-aicea, dar sta in alta parte;
Sarutu-mbratisaza ii sunt numai o haina
Cu care se-nvesmanta in lumea de sub moarte
Atunci intr-o vapaie si noi ne-mvaluim,
Macar ca licuricii sa ardem cat traim.
(Miecuri, 17 august 1955)