Sonet CXCVIII

Iti altoisesi firea pe glorii si trufie,
O gingasa mladita pe-un vechi trunchi scorburos;
Cu vine tari, flamande, zvagnite drept in glie,
A mea-si urcase soiul salbatec si vanjos
Pornisem din obarsii potrivnice unirii,
Dar ne chema lumina aceluias vazduh;
Cu varfuri deopotrivain slavile gandirii,
Ne-am intalnit acolo, in pur azur de duh!
Sus, crestete-mpletite in arta si visare,
Zvarlisem orice amestec cu lumea de sub noi,
Cand din seninul aprig suit, pan la piezare,
Larg, fulgerul iubirii izbi in amandoi:
De-atuncima zbat si suflu, vapaia sa-i sporesc,
Sa ardem impreuna de-acelasi foc ceresc.

(Luni, 29 august 1955)