Vasile Voiculescu
Nu-mi cerceta obarsia,ci tine-n seama soiul,
Gusti fructul, nu tulpina, chiar aur de-ar parea
Stramosii-mi, dupa nume, au invirtit tepoiul,
Eu manuiesc azi pana de mii de ori mai grea,
Dovada cea mai pura a-nnobilarii mele
Esti tu si-ngaduinta de-a te lasa iubit
Mai mult ca un prieten, cu patimile-acele
Cu care-adori amantul de veci nedespartit.
imi cant astfel norocul, inalt epitalamuri
Si, pentru inchinarea la care ma supun,
Culeg azur si raze si roze de pe ramuri,
Stapinul meu, alesul, cu slava sa-ncunun:
Poporul meu de ganduri, simtire, vis, trup, dor,
Te pun azi peste ele de-a pururi domnitor.
|