Te mistuie iubirea? Credeai ca-i o papusa,
Sa-ti faci un joc cu toane, ca in copilarie,
Cand ea-ti cerea o fire de salamandra vie,
In tainica-i vapaie sa arzi fara cenusa.
Ea nu sta-n trup, stapana a carnii si-a placerii,
Inflacaratul spirit, urgie, le consuma
Isi cata-n noi duh geamansi, de-l imbii cu huma,
Ramai o biata urna cu zgurile durerii
Te ispiteste jindul sa-mbraci si fericirea
Cum pui pentru petrecere o rochie de bricate
Dar trebuie-nfruntata cu spaima, ca o moarte
Caci ea, ca sa patrunda, iti sparge-alcatuirea,
Preface in genune launtrul tau, anume
Ca sa incapa acolo, cu ea, intreaga lume.
|