Nu! gloria iubirii nu este imbuibarea,
Ospete de saruturi, orgii de imbratisari,
Ci dorul lung si taina-mpletita cu-asteptarea
Sunt duhul ei pe-o lume de vane desfatari.
Prin infranari si chinuri ascetii-ating extazul;
Eu te ador cu-acelasi canon ce-ntreg ma-nfrange,
Caci dragostea nu-i apa, sa-ti umfle-n vant talazul.
Lasi gloabele in voie; in streang pui purul sange
Eu nu ti-am scris, ca altii, pe lefuri sau merinde
Simtiri galagioase cu arderi masluite;
Sonetul meu e cuget si patima,-mpietrite.
Cu inima ciocneste-l, ca scapara, s-aprinde..
In scoica mea inchisa, darz, far de rasuflare,
Incet ia suferinta chip de margaritare.
|