Nu te-am putut cuprinde sa fii numai al meu,
E cum as cere lunii sa-mi arda noaptea-n sfesnic;
Ti-e locul intre steleCi, oricat de pigmeu,
Mi-e dragostea cer, iar tu, luminatoru-i vesnic.
Stiu, intre noi sunt doua iubiri: a mea si a ta;
Nu ne-a-nchegat in sine o unica simtire:
Tu firul tau oricand vrei poti rupe sau scurta,
Dar lantul meu ramane si-i fara-mpotrivire,
Nici spatiul, nici timpul nu izbutesc sa-l roada,
Rugina deznadejdii il lasa neatins:
Nu-l simti cum freamateaza salbatic de intins ?
Ca sa te urmaresca, navalnic, ca pe-o prada,
Chiar pan la cellalt capat al lumii de-ai fugi,
Inverigat de tine, cat lumea s-ar lungi.
|