VERSUL

Cand duhul insusi sta holocausta
Si-n noi funingine de zei s-abate,
Oprit , un vers din albia ingusta
Ingheata-n sine gand si voluptate.

Acoperis al meu, eternitate,
Cad stelele la marginea-ti augusta
Si-n vipia durerii fermecate
Nici un alt rod pe ramura lui nu sta.

A fulgerat o inima vreodata?
De dorul ei azi mi se umple pieptul.
Ma bantuieiar lungi tristeti de domn.

Cunosc un vis adumbritor. si , iata,
Ajuns in culmea lutului de-a dreptul,
Ma plec si cat izvoarele de somn.