VIS RAU

Incovoiati pe sabii ard ingerii la poduri.
Sub ochii lor salbateci pe-alaturea, supus,
Trec sprijinit in suflet ca-ntr-un toiag cu noduri,
Taiat din maracinii pustiilor de sus.

In cumpana osandei trag singur greu cat crugul?
Dar am fost stea cu sange! Voi stiti ca-n mari de-a rand
Adancul se masoara cu plumbul nu cu fulgul,
Si-n stralucirea lumii amestec si eu gand.

Himera mantuirii destul m-a supt, capusa,
Sosesc in trup cu toate pacatele valvoi.
De n-ar fi amintirea o dara de cenusa,
Cum am gasi cararea intoarcerii in noi?