| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Grosimea pamintului de Nichita Stanescu De la o vreme pamintul are in jos osul bunicului meu cel mai frumos si mai jos de jos el are Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Calatorie
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Virgil Teodorescu
|
|||
|
|
|||
| E o campie cu mlastini prin care trecem acum si de multe ori tu intri intreaga in ierburile rosii, atunci iubesc parul tau ramas deasupra apei ca o planta moarta regasita, uitata, in jurul careia inoata pestii - e o campie cu mlastini prin care trecem acum cuprinsi de delirul dragostei noastre. in fata ta alearga o herghelie palpitanta spre marile vase de cuart in care vom intra, femeile penduleaza pe gaturile delicate, egretele degetelor ne cresteaza un drum de cenusa, trebuie sa alergam pentru ca vantul de nord va incepe curand, vreau sa-ti mai vad o data obrazul inainte de a deveni de nerecunoscut, si-ti sangerez umerii palizi, cat mai e timp, pana cand noaptea suspenda miscarile obisnuite, pana cand epiteliul functioneaza inca la o mica inaltime de pamant, pana cand polipii vor incepe sa-ti devoreze vinele, pana cand bufnitele se vor decide sa-si faca din ele diamantele tragice Alaturi de noi putrefactiile curg, fluviu prin aer, plantele isi deschid usile subrede, un nou cod al manierelor se dezvolta din oasele pasarilor, planeta e nebuna dupa un satelit care-i frige buzele, lumina solara inunda subsolul si magnifica placenta a incarnatiei tale e cainele acesta scapat din lant a carui respiratie o auzim in urma. Cuprinsi de delirul dragostei noastre fluturii acopera trenurile, vapoarele, fluturii acopera in stoluri monstruoase bratele statuilor, soparlele asteapta un semn pentru a invada orasele, si campia de mlastini ne cheama, rasuna, sunt ziduri vechi la marginea ei, izvoare calde, gradele functionarilor publici ca niste scari de papura, spargatorul de gheata, un ac de cusut si plantele, oh, plantele iesind din clestarele cetii. Limbajul a fost ucis de vant, tu ai uitat cum fulgii balanseaza, daca-ai putea uita si culoarea ochilor tai, daca-ai putea uita cat de fulgerator ne cresc unghiile, daca-am putea mai repede goni, cuprinsi de delinil dragostei noastre. Cel din urma sarut, doua pietre de moara rotindu-se-n gol, neclintirea volatila - de-acum incolo oamenii vor primi, in fiecare dimineata, degetul ca pe-un cadou al umbrei. Iesi din acest ou, din aceasta balanta. Opreste pendulul sau strica-l. |
|||
Pune poezia Calatorie pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |