Viata mea - un lac adanc, cu apa tulburata,
De-atatea mari furtuni, din vremuri, spulberata.
Nuferii albi pe mal i-au rasarit,
Din ganduri de copil cu chip imbatranit.
Viata mea - un spectacol ieftin,
Cu spectatori prea critici pentru-acest rol meschin.
Aplauzele false-mi rasuna printre ganduri
Si rup scenariul tragic cuprins in mii de randuri.
Viata mea - un loz fara castig,
Extras la intamplare din universul aprig,
In care fost-au puse atatea multe vieti
Si doar pe-a mea scria: "pierdutei tinereti".
Viata mea - un pas de dans ratat.
Din cati cursanti au fost, tot singur' am dansat
Pe-o surda melodie compusa pentru mine,
Din triluri colorate de rau si putin bine.
Viata mea - o nota-n plus pe portativ,
Ca o superba rochie, croita fara tiv,
Pe care dac-o-mbrac pe trupul meu de toamna,
Ii da pasului meu un aer bland de doamna.
Viata mea - un anotimp prea rece,
Cu multe ploi si vanturi, c-o iarna ce nu trece.
Se tot ascund in mine si-mi ingheata
Privirea inmarmurita din ochii mei de gheata.
Viata mea - aceasta-i viata mea?
Nu o traiesc, cumva-n zadar, pe-a altuia?
Gradini de nuferi albi, acum, lacul imbraca,
Iar eu, un spectator, stau singur, in a vietii barca.
"Viata mea", Moroaca Veronica, 21.06.2013
Pune poezia Viaţa mea pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
