Poeziile.com - Home

 Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romanePoezii frumoase pe temePoeti membri ai clubului poetilor tineriPoeziile mele


 
Poetul zilei
Gabriela Negreanu
(1949 - 1995)

7 Poezii

Poezia de azi

Posedat
de Arcadie Suceveanu


Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata



































Românie Peste Veacuri

Vezi toate poeziile din albumul poezii pentru suflet


1
Cucuteni-Tripolia-i cultura ce-ntra-ceste ținuturi vrut a-nmuguri,
acesta-i arbore civilizației noastre cu ale sale ramuri.
Cultul zeiței-mama in trup si ființa-i venerat,
decorul in spirala pe pinza vieții flutura pictat.
Culorile petalelor ceramice; file in cartea portului neamului, devenit-au.
Simboluri stravechi si oglindite, sufletul cu caldura-l imblanit-au!
De aici porneste dragostea si patima,
de aici pleaca zambetul si lacrima intru care-n piept ne bate inima!
Iar in drumul nostru catre inainte,
dorul de pamant nu va-nceta nici cand zilele ne sunt implinite.

2
Trei de la-nceputuri, intr-u toti fuseram
baștina neamului, intr-a pururi pe-aiste meleaguri impietriram.
Pe de-a nordul marelui fluviu pan la marea cea sarata,
Valahia si Mica Sciția cu ale lor franjuri de vii, in cale se arata!.
Prutul, gales de pe-ale Tarcaului creste in megiesie ne zambeste,
de-o parte-ntr-alta sfantu-i crez te linisteste.
Nistru vine si el indata, grija de hotar colea risipeste.
Tisa, marginea cetati batatoreste, si-n zare chipul Apusenilor straluceste!.
De-om vedea cu a vulturului privire-n zbor sculptura Carpatilor forma
Toate-ntruna: Ardealul, Moldova si Valahia-Sciția ne arata a cetati urma.

3
Aici fost-au cei ce muma, tata ne-au lasat, de la ei voie buna s-a pastrat.
Pamanturile cu piosenie indelung noi le-am lucrat,
la arat si la cules, intru toti de rod ne-am bucurat.
Aista-i locul din batrani ctitorit, nascuta-i graiul vechi de milenii faurit.
Si or vrea sa creada; grija de la noi nimeni n-a primejduit.
Asa ne-o lasat cerul carpatin, pe nimeni n-am cotropit.
Aceasta este dis-de-dimineata istoriei acestui popor.
Norodul nostru-i treaz in zori zilei, primul pe-acest verde-covor!
De-om trai o zi, cat de lunga viata s-o calauzi
amurgul seri acestui neam tot aici se va harazi.

4
Traco-getii ne sunt radacinile se arata-n scripturi,
crezurile pamantesti, insamanțara in cutume si tinuturi.
Unul singur pastra aceste tarisoare intregi. "Intai-ul si marele dintre regi!
Nu-ntrebati de identitatea lui: Burebista este numele Domnitorului.
Prin vitejie si iscusinta daco-getii laolalta aduna,
dorinta lui sacra: ascutita sabie sa impuna.
Iscusit la fapta, cat “un inamic greu de invins.
Un stramos ce pana si marele imperiu il considera distins!
Nu spusaram din mandrie toate acestea,
litere-n piatra marturisesc peste milenii, li se duse vestea.

5
Acelasi frate, semeț si-n faima-nalt, unul mai vanjos ca celalalt!
“Geți, daci - doua ramuri intr-acelasi trunchi,
samanța de luptator din supremul rarunchi.
Cel ce dacii a ținut nedeslipiți de munți”
Culcus pe umeri Carpaților; triumfatori si-n lupte neinfranti.
Cat or vrea armatele imperiului fluviul sa-l treaca,
Curajul luptatorilor; lunecus catre-napoi, desfereca.
Regele Cotiso inspre Dunare-i ineaca.
Cata-i lupta de mare; doar respinsi, fu ai nostri neinfricați.
Dara Banatul si Oltenia nu-i lasa imprastiati.

6
Mai apoi, Decebal un puternic strajer
Maicuta natura pastrara-n el noian mister
Din origini, pecetea lui, stanca, granicer
La talhari soarta potopira, mania le ramasa pustiita,
C-avea el o paloșe lata, pe dusmani din sabie ii salta.
Pintre holdele de nori, daco-romanii frati au devenit
Limba noastra cea frumoasa, blanda s-a unit
Si cu ea in grai, un mileniu de bun trai, a venit
Multumiti trecura secole, impreuna am tihnit
Unde-om merge si alerga, romani ne-am infrati!

7
Au navalit ca triburi nomade, deposedandu-ne de-ale inaintasilor roade,
Indraznind aici sa ne porunceasca, drepturile sa ni le-ngradeasca.
Vitejia in lupta ajuns-au sa ne-o cunoasca, frica sa-i ademeneasca.
Basarab I a contenit pavaza, pe dusmani sa-i impinga-n groaza
La Posada, i-a izbandit, drumul de intoarcere-au vazut cum li se-ngusteaza,
Luptele intru apararea neamului, mandria ne arginteaza,
Noi suntem pe aceste pamanturi si aici vom birui de-a pururi!
Carpatii, Dunarea si Marea ni se-ntind alaturi!
Astfel, vitejilor li se duse vestea, ale noastre sunt tinuturile acestea!
De stramosi ne-atarna dragostea, graiul, portul, ii de milenii povestea.

8
S-ascultam luand crezare a batranilor moldoveni palotie,
lasand “Descalecatul Moldovei” in seama lui Dragoș Voda poroganie.
Pornita “rasfira țarii dintai” navalitorii zgalțaí, lasand-ui fara de capatai.
Socotire de-a lungul si latul tinutului porni, “lucrurile țarai Moldovii” urni.
De aici intreaga istorioara incepe aduna;
culori, cuvinte, infatisari, crezuri, cutume sunt cele ce-au pastrat cununa.
Glorificat-am tinutul de unde ai nostri stramosi provin
sub a credinței marturisiri fața de Tatal, Fiul și Duhul Sfant Crestin.
Fiul Domnului, alatura palma langa palma; Carpatii, Prutul, Nistru increnga,
identitatea moldavului, talpa langa talpa prin religie laolalta, inchinga!

9
Si trairam veacuri la rand, cand la porti bate un rau gand:
Navalira-n tarisaoara noastra, jar in cale aruncand
Din a Domnului pictura, un prunc cum alții nu se nascura,
Mircea, de pe-a timpului corabie, stalceste cu a lui sabie
Pe barbari in a crezului cuviinta. Din hotar ii aruncara,
C-a plecat vorba-n tara: dusmanii sa piara!
Au fost ele vremuri grele, impreuna la Rovine birui,
Ordin catre viteji se durui, pacea-n codri fauri.
Cine-o vrea a Carpatilor putere sa gandeasca cum o piere.
Pe-aici nimeni nu mere, fara a voievodului vrere.

10
Rezimata de Carpati, deasupra deltei este o tara intr-o poiana verde,
Moldavie, credinta nu-ti vom pierde, in inimile noastre arde.
Vei fi cuib ce dai oameni de frunte, falnici ca un varf de munte.
Intruparea-ti divina din Cetatea Alba, infatisarea-ti cristalina.
Herta si Bucovina, alta margine de hotar, se gaseste-n datina.
Toti vor vrea indestularea sa-ti obtina, uzurpandu-ti bunatatea crestina
Apleaca-ti, Sfinte Carmuitor, puterea peste bratele noastre,
Sa-i azvarlim pe vecie lasandu-le fuga zestre
Mucegaindu-li-se dorinta de-a tortura pe pamantul nostru,
Atunci, acum si-ntodeauna vom fi tari ca un jugastru!

11
Pacea cine-o surpa, talpile-n pamant li s-o astupa
Moldavule cel Bun, hodine in plaiul iesenilor o vesnicie,
Pacea intrupeaza-ne-o far’de miselie, ast gand ii falnicie!
Primejdia, din orice hau de-o veni, pietrele-n calea ei or conteni.
Peste arcul istoriei, Alexandru cu buna-vestire laica, sa ne-mpace
Din tainele maiestriei, sa ne-nveseleasca cu iubire de pace,
De la asfintit pan-la apus, pravalit-am in rapa dusmanii,
Voie buna si-ntelegere, intr-o doina cu vecinii,
C-om canta si-om bucura, dusmania de-om gata,
Cu iubire si-mpacare, graiul pacii si-ndestulare.

12
Si-am intrat adanc in drumul nostru printre ani,
Vremuri grele napustira, vina-i doar de la dusmani.
Din adanca zare, Bunul Domn, alt flacau ne inchinara
De Stefan toti cotropitorii, cu sfiire si teama aflara.
Maruntel a fost el, dar din fire puternic la manie.
Cine lanurile i-au pustiit, drumu-n foc si-ncoltit de agonie,
C-au venit cu gand pacatos si plecara intr-un chip sangeros
Aceasta le-a fost menirea, trupul le sta in loc mlastinos.
Grija tarii noua incuvinteaza, istorie-n veacuri inainteaza
Si ne-om aminti de el, semet vlastar, cum aprig privegheaza.

13
Moldavie, Moldavioara pura, zvelta caprioara!
Sarmani, ai tai fii de seama ce-ntre secoloe au trudit
Intra cetații existența, sufletul le atarna far de voie osandit!
Navalnici si cotropitori, s-au falit pe-ale Moldaviei ținuturi, invingatori.
Mandria lor de-a hoții, lasand moldavul deznadajduit. Sarmanul, huiduit.
Fara grija, de pomina le-o venit Ioan Voda cel Cumplit!.
Nici macar boierului prieten, celui ce ia-i oferit din palma, pita
far de-ncredere, sloboda sau voita. Inde-altfel tradarea-i dura si cumplita!
Doamne, rogu-Te sugrum naravul in a botezului apa, tradatorului Ieremia
Si nu mai slobozi intre noi haini de-alde Golia.

14
In vremuri de restriste, vine-n graba justitiarul Vladut
Bucurandu-ne-am de viata, ca intre munti un bradut,
Vuiet din neant, crapa pietrele sub a hotilor mormant.
Scoala-te si da bice hotiei de pe al nostru pamant
Si impune-le, peste voia lor, al tau macau neinfricat,
Caci, traiul are simt de bici spinos, sufletul ne este intunecat.
De-ar avea glas, batjocura, banditismul si umilinta
Ar tipa de mila, vazul le-ar ramane sugrumat.
Dup-atat amar si ani de spaima chinuiti,
Pe al nostru plai, simtindu-ne-am iarasi biruiti.

15
Fericita-i vremea, cei de langa sa-nteleaga
C-asa-i menirea, buzdugan cu trei peceti se-ncheaga.
N-a fost altul pana atunci socotinta sa-i ajunga,
Vointa-i peste norod se-npletira, Mihai il numira.
Aceeasi pane intru cei trei frati, laolalta adunati,
Ca de atunci, de la-nceputuri, fura dezbinati.
Din aceste tarisoare, fara mila, toti au jupuit.
Intr-aceasta nelegiuire, dorinta lui s-a urnit
Si ramasa pohta-i pe al nostru steag, unite trei culori
Cu mandrie peste veacuri, se canta-n viori.

16
Iesi, valahe, din boala cotropirilor vesnice, lasandu-ti incetite chinurile amarnice,
Napastuieste potopul intr-a dusmanilor carare, lacrimile sa le stea alinare!
N-ati vrea voi de-aicea sa fugiti? si-n ograda noastra sa nu mai trandaviti?
In dar biciul sa-l primiti, iara-n drumul vostru, Carpatii sa-i ocoliti!
Dunarea de veti trece, focul sa va-nece, in pamant cu moartea de-oti petrece!
Matei Basarab inradacineaza cultura laica, traditia ne-o fortifica,
Limba noasta se-nradacineza falnica, nimic sa nu-i stea-n cale potrivnica.
Urmasul lui, Neagoe, ne-a cladit livezi de culte ortodoxe,
Scotand lumina Bunului nostru Domn dintr-ale neguri boxe,
Caci latinitatea-i graiul nostru si nimic de-aici nu va fi al vostru!

17
Dusmanul peste voia Valahiei trece, truda tarii, crivat, piatra rece,
Identitatea noastra crestina vor s-o impinga-n mlastina!
Brancoveanu, plin de cuviinta lasa tara sa traiasca-n trup si fiinta
Urmand o viata cumpatata si de ura lepadata,
Fara de razboaie nepatata, aste suferinte nicodata,
Constantin inlatura jalea norodului din fata chinului
Retezand amenintarea din calea pradatorului.
N-or vrea ei aceste tarisoare, pe vecie, sa le planga la picioare!
Aurul Carpatilor le va da indestulare in a lor dorinta de atarnare
Cu-atata inversunre au si ei chemare, viata prin hotie cersetoare.

18
Sa ne-nvete Cantemir, izvoarele neamului roman
Ce-ntre milenii pe-acelasi pamant, in albia dacica raman,
Calauzindu-ne limba daco-romana, plina de-ncantare
Ce-nradacinata triumfa peste navalirea hoardelor barbare.
Dimitrie sa ne-aduca invatare, cum ii nobletea norodului romanesc,
Caci nimic nu-i mandru, decat felul nostru harnicesc
Iara cotropitorii, ce aistea n-or accepta, n-au decat sa minta,
Raul invrajbit le va sta-n istorie amprenta
Si, de faptele de dinainte nu le vor lua-n viitorime aminte,
Ura si mania sa li se-nrobeasca in racoarea din morminte!

19
Secole la rand despartirea-ti impusa, silit te-au incoltit
Neintrerupt, prin orpimare, fruntea, Ardealule, ti-au incretit
Si, de cand de corpul romanesc te-ai despartit, obiditorii te-au amutit.
Ardealule, soarta amara ai avut, multe lacrimi ti-au cazut,
Cu talpile prin frig si jeratic ai trecut, destin de neconceput!
Horia, Closca si Crisan, desculti luptand, rascoala au inceput,
Toti iobagii vietuire buna au cerut, nobilii n-au acceptat
In roata i-au aruncat, corpurile le-au spintecat!
Plange o tara-ntreaga, robii din sclavie au strigat:
“Nu mai vrem identitatea voastra, dati-ne-o pe-a noastra!”

20
Valahia un erou a ridicat, om cultivat, luptator neinfricat.
El curata neamul de buruieni, lupta tu, romane, linistea sa vina!
Aceasta-i flacara noastra divina, dragostea crestina.
Anii cotropiti de dujmani, scriși cu inganfare, mandrie in istoria lor…..
Ce-i al nostru din pamant si ape, amenintator asta vor!
Iesi, valahule, din vremea asta imbeznata, viata intunecata!
Domnul Tudor cere judecata! De ce libertatea-i intemnitata?
Nimeni nu-i raspunde! Ca rasplata, ceata de panduri fu adunata.
Haideti osteni, la arme, pe fanariotii langa hoti sa-i atarnam
Si intr-o preacurata inchinare peste fluviu sa-i lepadam!.

21
Ne-au trimis norodul in flamanzire, tinandu-ne-n asuprire,
Nedreapta amortire, sub copite si umilire,
Au incercat religia lor sa ne-o impuna
Impingandu-ne sfidator intr-o ura si minciuna!
Nu vom accepta mutilarea de credinta
In Hristos ne aratam cainta cu a noastra intreaga fiinta!
Or sa calce-n suferinta, lasand in neputinta vesteda lor dorinta!
Aici, sadim a noastra samanta in a pruncilor speranta
Si-om lasa fiilor, muntii si apele, sa le fie aproapele,
Marturie ortodoxa, sa rasune cantecele, precum in campie verdele.

22
In clepsidra vietii, un secol al renasterii nationale,
Grigorescu ne picteaza drepturi egale evidentiate in culori florale,
Fara chinuri brutale, din a noastra cale, luati-ne obligatiile inegale!
Moldavioaro, nu te dam pentru intaiul tron din lume,
Spune Kogalniceanu, chiar daca traiul o sa ni-l sugrume!
Si, de-om darama muntele cu dalta, vrem pastrare una langa alta.
Arhitectul Romaniei moderne sa ne-arate cum valorile nationale insamanta
Intr-a nevoilor viitoare, pentru neam si tara a recolta.
Lasa-ne, Doamne, speranta de unire, stavilind vesnica despartire,
Risipind batjocoritoarea umilire si-a stramosilor amagire!

23
Transilvanie, muma stramoseasca, vatra parinteasca,
Ai lasat un ”crai al muntilor” identitatea romaneasca s-o intareasca
Intr-o fratie cu tarani, eliberarea nationala s-o calauzeasca,
Pe mineri i-a-mbarbatat, la dusmani socotinta le-a inclestat,
Cu cetele in plina lupta a intrat, Apusenii au aparat.
A fost Iancu cel adevarat, pe Moti cu putere de lupta i-a inzestrat.
El a vrut ce toti am cerut: dorinta vie, dreapta omenie,
Carpatii granita intre cele trei tari sa nu mai fie!
Lasa-te, Ardealule, de ai tai frati sa te lipesti,
Ca de mult ne mai lipsesti, cu ei sa te reinfratesti!

24
Vine-n vremea de aproape, un mandru biruitor, vrednic domnitor,
Moldova intr-un chip vioi, ne da iarasi nemuritori eroi
Dar cu preacuviinta, Mihai si Ioan aceeasi dorinta:
Hai romane la unire, bucurie mare intr-o pornire,
Limba romaneasca peste norod intr-un glas cu daruire,
C-om avea si noi iubire, a neamului infaptuire!
Zi-le, mai Carpate, ca tu le unesti pe toate,
Ca-s de tine-acum legate, pan la mare adunate,
Tu asa ne-ai acceptat, bratele tale adapost ne-au dat,
Printre ele apa am gasit si cu drag am poposit.

25
Cruda soarta, de ne-oi bate, numai lasa-ne pe toate impreuna adunate,
Ca, de vom sta despartite, picioarele ne vor fi amortite.
Cand destinul ne-a fost pe catafalc, impotmolit-n balc,
Regatul a venit ca o scapare, cu iubire si impacare,
Principele sa ne conduca, bunastarea sa ne aduca,
Dusmanii sa ocoleasca batrana vatra romaneasca
Iar anii ce-or veni, traiul bun aici sa se impamanteneasca,
In istorie, sa fie pomenit cel ce pe altul cu manie n-a umbrit
Iar de faptele-i sunt mandrie, numele sa-i stea citit in poezie,
Unde-i din strabuni omenie, cinste in a urmasilor pruncie.

26
Of.. Moldavie, Moldavie pamant fertil al ”marilor clasici”
Ridicat-ai din a dumitale dorința eroi falnici
Fecior, zburdalnic ca un fluture, cu poveștile-i sa ne bucure,
Descleștat la glume, obrajii sa ni-i gudure,
Un ”baiet prizarit”, de seama povestaș humuleștean
In straie amaraștean, dar de vița nobila, moldovean.
Farmecul amintirilor din copilarie, acestui neam sa i le descrie
Omului surazator, imaginar, sa-l trimeata-n anii de școlarie
Și, boroboațe iarași de-o facea, de ”sfantu-Nicolai” aminte aducea.
Sufletul romanului mereu-i zambitor precum Ion de nazbatii aducator.

27
Din Moldova cea straveche, in a timpului armura,
Aduce vantul o faptura, lasat de atotputernica natura
Printre osteni falnic, iaca si-un poet, paru-i zburda-n lauri
C-a lasat el din condei multe, colorate versuri,
Dintr-o viata scurta, frumoase intelesuri.
Inca un Mihai, c-au fost multi, cultura isi apara.
„Cel Viteaz” s-a luptat pentru o demna si unita tara,
Celalalt a-ncondeiat ce nimeni laolalta n-a creat,
Dar aceasta cetate, mandra floare, multi viteji mai are
Iar in viitorime, muntii si apele o sa le apere.

28
Cine-o sti a noastra pusoare, gandul uimitor mai are
Aur cerura fara-ncetare, sarind a Proniei incuvintare.
Aceste tarisoare la margine de imperii se nascura.
Navalitori vrura prin tribut puterea sa-i dispara
Nemultumirea se-nteti, intre imperii, dispute imparti.
Cel mai mare intr-un glas cere peste hotar a mere.
Asta-i timpul de-a impune dreptul milenar ce ni se cuvine.
La razbel parte am luat, Plevna, Grivita, am luptat,
Tinerii jertfa neamului s-au incoronat, vointa s-a proclamat,
Dorinta aiasta de mult ni s-a furat, independenta mult am asteptat.

29
Iubite plai moldovenesc, ne-ai lasat eroi intr-un grai romanesc.
In larga lume, de ma dezmortesc, dupa campiile tale mahnesc.
Vino, Cipriane, si ne-ncanta cu a ta balada, amaraciunea de ne leapada
C-om vrea si noi sa ascultam greierii in livada, nimeni sa ne prada,
Frunzele la urechi sa ne fosneasca, pruncii slobozi sa copilareasca,
Mugurii in voie sa creasca, nimeni sa ne mai batjocoreasca!
Zumzet din vioara, zvelta ciocarlie, trilurile ei ne-mbie
Romanie, pretioasa bijuterie, Enescu, ne va canta frumoasa rapsodie.
Trimite-ti, Carpate, vitejii in zbor printre vulturi, peste intinsele tale pamanturi,
Pe dusmani sa-i umbreasca-n adancuri, spaima sa le stea alaturi!

30
Nu putem pe Dunare sa stam suparati, c-a facut dintr-unul, doi frati
Ea la vale s-a urnit si, la nord de Sacidava, drumul inspre mare a nimerit.
Dintr-ale naturii dorinte, Valahia si Dobrogea, secole lipsite de aceleasi credinte
Voinici ingineri Romania o sa nasca, Anghel si Henri o sa le uneasca.
Saligny fier cu fier a-nsamantat, peste fluviu pod a-naltat,
Dorinta-i sa cunoasca, tara cu gandu si trupul sa lipeasca.
Coanda, cere naturii prin calea cerului aceste tarisoare s-ancoreze,
Miracolul vantului sa-l descifreze, Dobrogea prin aer s-o inapoieze.
Iarta-ne, scumpa Dunare, ca acum peste tine vom trece
Din Carpati pana la mare, romanii, drepturile stramoșilor sa-și adjudece.

31
Si noi facem parte din ciclul vietii pe pamant
Romani au fost si aici mai sunt in acest asezamant.
Ardealule, parinte asuprit, faptura le-ai oferit
Omenirii, barbati de seama ai lasat, aripi in vant au visat,
Un zambet din vazduh ne-au adresat, drum catre soare apasat
Vuia, un constructor zburator, devotata abnegatie,
Pionieri in aviatie, adevarata mandrie si admiratie.
Lumea noua, cea a norilor de deasupra Carpatilor,
Jinduit s-o exploreze, Vlaicu a uitat de-al inaltimilor fior
A fost ultimul zbor, la acest curajos aviator!

32
Nici unul n-a fost de la noi pornit, razboaiele viata au zdrobit
Europa, poligon de tragere a devenit, generalizat si zguduit.
Drepturile s-au ridiculizat, libertatea s-a marginalizat,
Nimeni nu mai sta pe dinafara, imperii o sa dispara.
Fost-a pana acum ce-a fost, dar de acum infernul o s-apara
Conflictul, nimeni n-o sa-l mai razbata, soarta rau incercata
Inca o data, imperiul cel mare, roaga inamicilor impotrivi
Greu ne-a fost a privi dusmanii pamanturile noastre strivi.
Dupa chinuri si rasplata, Romania intreaga laolalta!
Asta-i dorinta ce am visat, neamul nostru descatusat!

33
Putin ne-am inteles, iarasi cerul se intuneca, peste noi aluneca.
Sangele pe pamant se-mproasca, omenirea, in orgoliu se ineca,
Rase peste rase, oameni pe oameni, tot se mistuie
Aici ne-a fost bariera dinainte de prapastie,
Abis necunoscut si la capat, moartea intr-o neagra mantie!
Si-am cazut in degradare, viata copilarie nu mai are,
Fisura in memorie, spaima si deprimare, nu vrem decimare
Nu mai credeti in razboi, soarta neagra vine tot la voi!
N-am avut incotro alege, secera si ciocanul o sa ne lege,
Jumatate din Moldova ne-o vor smulge, destinul ne va plange!

34
N-oti putea Moldova-n laturi s-o dati, din strabuni ii pictata pe Carpati!
Nu-ncercati corpul sa i-l crapati, intru vesnicie-i sprijinita de-ai sai frati!
Si, de-oti vrea unirea s-o opriti, vointa nu puteti sa ne-o zdrobiti,
D-ara ce-i al nostru si ne-apartine, Domnu-i martor si ne sustine.
Iubirea de Ardeal si Tara Romaneasca, prin grai si port o vom transmite
Pana ce dorintele de unire s-or invesnici bucuroase si-mplinite.
De-or avea ei sa cunoasca, cat ii lunga despartirea noastra, raul sa-i biciueasca!
Intr-atunci, ne carpim visele, cat am fi avut daca nu eram cotropiti,
D-acum, far-de niscai ganduri inciulinate, cat am avea de cand suntem batjocoriti
D-apoi, ne-om amagi intru sfarsit, cat vom avea de n-om mai fi haituiti.

35
Romanie, te auzi ca o ciocarlie, esti a noastra glie!
Din pantecele tale, bucurie si mandrie asta sa ne fie!
Ai trei pui, la piept ti-i cresti, cu drag uniti ii doresti,
Din fiul tau cel moldovean, o zburdalnica randunica ne cresti
Primul zece, balet in culori, nimeni nu-l intrece!
Gheata pe barna de-ar fi zboru-i lin, la coborare va petrece
Dans armonios, trupu-i duios, ca-i tare gratios,
Nu s-a vazut așa voios, vals la barna si paralele asa frumos, salt ambitios.
De-ar trai Brancusi, avantul cu dalta i l-ar sculpta
Portretul reliefat pe a timpului mulaj, in nori l-am decripta.

36
Palme si talpi batatorite am ispasit, deceniile sub dictatura ne-au coplesit…
Cand doresti sa nu cotropesti, sub ”octombrie rosu” te trezesti,
Chin amar, schingiuit de impulsivitatea totalitarista, ani diabolici si salbatici…
Drumul pe aleea anilor democratici am vrea sa reporneasca de aici.
Din rautate si invidie, unii nu vor sa-nteleaga, o istorie cu mandrie,
Este aceea unde sta scris: pe altul n-ai navalit asta-i adevarata glorie,
Democratia in lume cu demnitate ai expus, fara barbarie!
Ma mandresc ca sunt roman asa vreau sa raman!
Mai departe ne dorim ceva ce este firesc si omenesc
Oameni liberii intr-o natiune europeana - vis romanesc.

37
Muica Romanie, nu mai sta-n dusmanie, paraseste vesnica agonie,
Graieste-ti gandul, ca focul nu s-aprinde si oful supararii nu te va cuprinde!
N-avem cum sa nu-i cinstim, unul langa altul sedem de cand ne stim,
Nu putem in voia sortii sa-i lasam, bogatia propriei culturi impreuna s-o dansam!
Prutul inca o desparte, ca-i deoparte ca-i de alta, romanu-i frumos in bunatate.
Doina si Ion ne canta de-acelasi iubit poet, ”floare de latinitate”
Multam, Grigore frate, duioasele-ti versuri ne-mbogatira straiele culturii.
Basarabie, iesi din veacurile despartirii si lepada-ti chinurile amagirii,
Haladuieste-n spatarul Carpatilor, pana ce libertatea-ti va fi bucurie nepotilor!
Om de-ai fi, hodine pe-aceeasi delta rezematoare, pana calcaiele ti se vor racori-n mare!

38
Si, nu la sfarsit, cinste si omagiu celor ce intru tara s-au jertfit!
“Spuneti generatiilor viitoare“ ca dragostea de pamant este atotcuprinzatoare,
„Ca noi am facut suprema jertfa” si steagu-n lupta l-am purtat ca pe-o esarfa,
„Pe campurile de batalie“ toti trei frati luptaram pentru scumpa Romanie,
Cat “Pentru intregirea neamului“ viata cu mandrie am lasat-o cerului
Si de-aici mai departe, nu ne este frica de moarte!
Cine aceste tarisosre desparte, pamant peste el sa aiba parte!
Iara cei ce uniti ne doresc, urmasii nostri in lupta lor se jerfesc.
Aste litere-n piatra sa se-ntipareasca si-n viitor sa se cunoasca
Ca aici romanu-i stanca din Carpati peste milenii ancorati

39
Aicea-i radacina daco-romanului de la-nceputuri
D-apoi, facura el din aste tinuturi, o cetate scaldata-n lauri
Viteaz si gata de lupta, straja intre creneluri
Il gasim, sculptat cu barba și caciula pe Columna lui Traian,
De la Roma, la Sarmizegetusa si Adamclisi, portu-i prian
Soimul, cerbul, zimbrul carpatin, frati-s cu romanul,
Hodina le piaptana sufletul, langa Gorun gasindu-si caminul.
Acolo, sus, Crucea Caraiman faramita crivatul dinaintea Sfinxului,
Catre vale, Turnul Chindiei vegheaza datinile romanului,
Aistea-s simbolurile noastre ce ne-adusera pacea-n ajunul amurgului,

40
Acestia suntem noi, oameni muncitori, harnici si vioi.
Daca ne-ntalnim cu voi, nu veti mai avea nevoi
Asa am fost lasati: cat pe-acia stati, haideti si ospatati!
Binevoitori si primitori, sunteti considerati ca niste frati.
Cand prin meleagurile noastre treci, nu-ti vine sa mai pleci.
Singuratatea de-ti va fi aproape, de aici nu vei fi alungat.
Apoi, trai bogat si mai departe, drum imbelsugat!
Astfel fuseram toti: ca-i moldovean te apara de cel viclean,
Unde-i ardelean, nu vei avea frica de dusman
Iar langa un muntean si dobrogean, voie buna plin elan.
MR




























Note de subsol: Duiliu Zamfirescu “Viața la țara – Tanase Scatiu in Razboi”; Dan Puric “Cine Suntem, Despre Omul Frumos”; Ion Creanga ”Amintiri Din Copilarie”; www.wikipedia.org; www.google.com/ro; www.dexonline.ro.; Grigore Ureche - Letopisețul țarai Moldovei; https://www.youtube.com/ ; corecție gramaticala:

Pune poezia Românie Peste Veacuri pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.





Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate




Copyright 2020 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani