Semne
E liniste – o liniste precara,
Un vant, descarcerat dintre culise,
A vesnicie bantuie pe-afara…
Tu luminezi ferestrele deschise.
E-o ordine – o Ordine in toate,
Un Solitar – in drum spre implinire –
Da semn evocator de libertate…
Dar cate nu zvonesc a risipire?!...
E-o vorba – calauza prin vecie
Dand semn ca nor cu nor se impreuna.
Sa fie semn secret de erezie,
De vreme ravasita de furtuna?
E liniste – o linişte obscura
De gand infrigurat – mocnit pe tuşă…
Sa fie semn ca in lumina pura
Exista Cale si exista Uşă?...
Adrian Erbiceanu
Autor:
Poezia Semne de
|
