|
Balada spanzuratului
|
|
|
Cu siguranta,
n-am fost decat un clovn farsor, iubind - fiindca asa e moda -in sinucideri de amor.
Si imi cant oda:
un vals major de nesperanta -
- intr-un picior.
incet si rar,
grav si bizar,
subt felinar.
E-asa frumos sa rada galeria.
Durerea mea a-nveselit intotdeauna.
Rade si luna
si franghia.
Clipeste felinarul bucuria.
Eu - firma care-n vant se balanseaza -imi legan dansul scartaie, innebunit de infinit.
Tu, fata de pension, viseaza
ca te-am iubit.
E vant si ploaie.
Atatea frunze inrosite mor.
Acum esti poate singura-n odaie,
privind spre parcul rosu ca un abator.
Si-n plictiseala recitesti
scrisorile in care-am plans, ca sa zambesti
si n-ai suras. Ce haz!
Se stinge spiritul din mine,
si felinaru-i fara gaz.
O! mult frumoasa,
e frig si seara,
gradina e pustie-ntaia oara.
Toti spanzuratii caraghiosi
cu ochii scosi,
cu limba scoasa, spre muste si spre stele.
Esti singura in casa, recitesti
scrisori in care-am plans,
hartii in care-am strans
versuri de foc, sa faci focul din ele.
Cand te-ai infiorat - nelogic
privind caderea frunzelor - culoarea buzelor -
din arborele - stiu eu? - genealogic.
Acelasi joc, incet si rar grav si bizar subt felinar.
Paiata -
cu clopotei, cantam prin viata.
Mintind ii spuneam Ei:
«De vrei ai putea face
din inima-mi pernita pentru ace».
Azi, tot ce n-ai vrut, vrei.
Te-am invitat sa ne plimbam prin cer
in zbor, cu iluziunea de spatiu, din eter
si din parfumurile toate,
de nufar si de chiparos.
Ti-am zis: «Ia-ti bluza ta albastra si ia-ti bluza roz.»
Si-n rochiile impiedecate
sa sui maret inspre calvar
- ochi negri in obraz de var.
Eu sufar.
Subt felinar,
in negura pierdut
ma zbat, ca sa maresc un mic trecut.
Aproape cred ca ti-am baut parfumurile rare,
si cele de la san si cele de pe masa
si am topit imparatesti margaritare
in stropul ca un vers, ce-n urma picurase.
Cand au zvarlit
si versul si clestarul
in felinarul - din intamplare - pregatit. Ca tu ai fost de m-ai uitat sau eu te-am parasit - in indoiala e inutil de discutat.
Sunt asezat «mai sus»,
ocup in fine -pozitiunea sociala»
s-am ispravit.
Au scartait, o discordanta,
sa rada galeria, si mormantul, s-asteptarea.
Cand vantul, foarte cumsecade,
iti canta-n serenade resemnarea,
si funiei ii da avantul
incet si rar,
grav si bizar,
subt felinar.
|
|
Pune poezia Balada spanzuratului pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
Mari poeti romani | Alexandru Macedonski Alexandru Vlahuta Ana Blandiana George Bacovia George Cosbuc George Toparceanu Grigore Vieru Ion Barbu Ion Minulescu Ion Pillat Lucian Blaga Marin Sorescu Mihai Eminescu Nichita Stanescu Nicolae Labis Octavian Goga Stefan Octavian Iosif Tudor Arghezi Vasile Alecsandri Vasile Voiculescu |
|
|