O, Doamne, noi, care acestia
Traim senzatia umila A faptului ca nu mai stim Cine suntem, cine-o sa fim... impinsi
de propria gorila, Noi pe-un afet urcam la vila, Noi vrem sa ne salbaticim. Pe
creier punem un pospai De cuci, sa cucuim in poarta, Sa dam impresia de
satra, S-avem iluzia ca-i rai, Si pe motiv ca ni se iarta Belsug de aruncari cu
barda In Dumnezeu, in frati, in soarta, Noi, in sfarsit,
cu gesturi mari, Sa triumfam, ca e de piatra Epoca noastra pe-acest PLAI,
Pe care il iubim plenar Si cu-o anapoda candoare, — Sa vrem, sa nu
stim ca il doare La amputatele picioare, Pe harta-un reumatism barbar —
A doua jumatati de Tara Zvarlite lumii pe cantar. O, Doamne, inapoi
ne vrem. Cu toata voia de la sine, Sa fie rau, ca e mai bine, Ca-i mai usor cand
induram In bezna stropul de lumina, Ce ne orbeste, ca-i un semn, Ce ne-ameninta,
ne previne Ca vom fi liberi, puri si demni De cine suntem, ca in fine...
Starneste, Doamne, par pe noi, Salbaticeste-ne-nca-o data, Da-ne senzatia
ciumata, De puscarie si de gratii, Da-ne-ntunericul de-apoi, Ca n-avem tinere
de minte, Ca noi n-am fost nici inainte, Ca ne-am slutit la simtaminte,
Ca nu stim care ne e rostul, Ca ne-am dezis de ce-i al nostru, Ca-l facem pururea
pe prostul, Scandand cu flori, de la fereastra, Ca mama nu e mama noastra,
Ca e si slut, ca-i de naprasna,
Cu painea graiului pe masa. Sa ne stim liberi si acasa, Instrainandu-ne-nde
noi. O, du-ne, Doamne, inapoi, Du-ne-ndarat, du-ne cu sila, Da-ne conditia
umila De-urangutan sau de gorila, De jungla care urla-n noi, Cu toata voia de
la sine Sa fie rau, ca e mai bine, Ca-i mai usor cand induram In bezna
stropul de lumina Ce ne orbeste, ca-i un semn, Ca vom fi liberi, puri si demni
De cine suntem, ca in fine...
De rai, de lasi, de fiecine, Ne scuipa pestera-napoiL.
Lumina cade brusc din cer Si se asterne pe ogoare Si stele nu-s, si toate pier,
Si tara scade in hotare.
Si oamenii sunt mai severi, Si strang lumina in fuioare, O pun in
clai, si-o-nchid pe zari, Si fac putina-ntunecare.
Apoi dau foc la lumanari Si se duc parca la culcare, Unde e totul nicaieri,
Unde e totul o-ntamplare.
Mormintele-au sosit in gari: Cer vizele de-nstrainare...
Autor: Anatol Codru
Poezia O, Doamne, noi, care acestia de Anatol Codru
|
