| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Cerul din pustie de Ion Milos Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
O, Doamne, noi, care acestia
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Anatol Codru
|
|||
|
|
|||
|
Traim senzatia umila A faptului ca nu mai stim Cine suntem, cine-o sa fim impinsi de propria gorila, Noi pe-un afet urcam la vila, Noi vrem sa ne salbaticim. Pe creier punem un pospai De cuci, sa cucuim in poarta, Sa dam impresia de satra, S-avem iluzia ca-i rai, Si pe motiv ca ni se iarta Belsug de aruncari cu barda In Dumnezeu, in frati, in soarta, Noi, in sfarsit, cu gesturi mari, Sa triumfam, ca e de piatra Epoca noastra pe-acest PLAI, Pe care il iubim plenar Si cu-o anapoda candoare, — Sa vrem, sa nu stim ca il doare La amputatele picioare, Pe harta-un reumatism barbar — A doua jumatati de Tara Zvarlite lumii pe cantar. O, Doamne, inapoi ne vrem. Cu toata voia de la sine, Sa fie rau, ca e mai bine, Ca-i mai usor cand induram In bezna stropul de lumina, Ce ne orbeste, ca-i un semn, Ce ne-ameninta, ne previne Ca vom fi liberi, puri si demni De cine suntem, ca in fine Starneste, Doamne, par pe noi, Salbaticeste-ne-nca-o data, Da-ne senzatia ciumata, De puscarie si de gratii, Da-ne-ntunericul de-apoi, Ca n-avem tinere de minte, Ca noi n-am fost nici inainte, Ca ne-am slutit la simtaminte, Ca nu stim care ne e rostul, Ca ne-am dezis de ce-i al nostru, Ca-l facem pururea pe prostul, Scandand cu flori, de la fereastra, Ca mama nu e mama noastra, Ca e si slut, ca-i de naprasna, Cu painea graiului pe masa. Sa ne stim liberi si acasa, Instrainandu-ne-nde noi. O, du-ne, Doamne, inapoi, Du-ne-ndarat, du-ne cu sila, Da-ne conditia umila De-urangutan sau de gorila, De jungla care urla-n noi, Cu toata voia de la sine Sa fie rau, ca e mai bine, Ca-i mai usor cand induram In bezna stropul de lumina Ce ne orbeste, ca-i un semn, Ca vom fi liberi, puri si demni De cine suntem, ca in fine De rai, de lasi, de fiecine, Ne scuipa pestera-napoiL. Lumina cade brusc din cer Si se asterne pe ogoare Si stele nu-s, si toate pier, Si tara scade in hotare. Si oamenii sunt mai severi, Si strang lumina in fuioare, O pun in clai, si-o-nchid pe zari, Si fac putina-ntunecare. Apoi dau foc la lumanari Si se duc parca la culcare, Unde e totul nicaieri, Unde e totul o-ntamplare. Mormintele-au sosit in gari: Cer vizele de-nstrainare |
|||
Pune poezia O, Doamne, noi, care acestia pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2025 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |