Ingerul de circumstanta
Zadarnic incercam sa ma mint
sa va mint
secundele nu mai aveau ciocanase de-argint
Pe sub cazarma ingerilor cazuti
ma aliniam in graba sir urilor de recruti
veseli sunand in trambiti de ceara
trecerea Apocalipsei in drezina de seara
la ultima-i partida de bacara
(Caci peste sfarsitul de secol se insera
si in cartea aceasta de asa-zise poezii
incepeau sa misune
fel de fel de stafii)
Acum zilele mele purtau fasii de hartie
fr umos colorate
cum lampile din templele asiate
Inger ul palid prins de mine cu clame
si cu agrafe
matura gunoaiele fericirii prin cinematografe
din apa canalelor de scurgere
confectiona mici venetii, albastre mediterane
pentru visele mele oloage
pentru visele mele orfane
Obsedat de aceleasi cuvinte
cercetat de aceleasi stari
eram acum personajul carei intamplari?
Jumatate in aceasta viata, jumatate postum
lunecam pe ferastraiele secundei de-acum
si ma intrebam, inecat in fumul subtire:
unde-ti sunt, sire,
muschetarii sentimentelor de iubire?
ce-amurguri si-au subtiat trena
peste zilele tale stralucitoare ca trasurile de Viena?
in care piete, la care tarabe
ti se impart oasele pe silabe?
Dar in loc de raspuns, in fata si-n spate
se auzeau doar pocnetul zarurilor aruncate
rasul de clopotel al Damei de Caro
lustr uind peretii in cazino
Inger ul meu de duminica (Inger ul de circumstanta)
semana tot mai mult
cu o usa cu clanta
care, cand se deschidea, dadea Dincolo
spre-un cer verde sau poate galben sau poate gri
unde stau la o masa
cel care-am fost cu cel ce voi fi
adormiti in jilturi de iarba, ziditi intre perne
cu fruntea citita de Magnificul Vierme
ca pe-un verset stiut pe de rost...
Cum voi fi, Ingere, cand abia daca-am fost?
Autor: Arcadie Suceveanu
Poezia Ingerul de circumstanta de Arcadie Suceveanu
|
