Poetul zilei
Constant Cantilli
(1875 - 1949)

3 Poezii

Poezia de azi

1883, aprilie
de Ion Stratan
Da orizont nemarginit
Singuratatii marii
si gindesc uneori cum va fi cerul dupa ce nu vom mai fi

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

Cautare avansata



































Cantece de peste Olt

Vezi toate poeziile poetului



I

Foaie verde alunita,
Aolica fa, lelita!
Fire-a-ti pieptu-o gradinita
Si titele lubenita
Si gura o fantanita,
Maselele pietricele,
Si buzele ghizdurele,
Si limba o ciuturea,
S-adapi pe neica din ea,
Seara si dimineata,
Peste zi, totdeauna.


II

Intre
Olt si-ntre
Oltet
Rasarit-au nuculet,
Nucu-i mare, frunza rara;
Stransi-s toti cucii din tara
Si canta de se omoara.
Iar mai sus, pe ramurele,
Canta doua turturele,
Ce sunt mandrutele mele.
Dar in varful nucului
Canta puiul cucului

Raschirindu-si penele,
Ca mandra sprincenele,
Si tot misca din codita
Ca mandruta din rochita.


III

Canta cucul, se roteste;
Neica se calatoreste.
Foaie verde salcioara,
Calator esti, fratioare,
Nu ma pune la uitare,
Nici la plans amar de jale,
Cat ii fi si-i fi pe cale.
Foaie verde usturoi!
A plecat neica de joi
Parca mi-e de-un an, de doi.


IV

De nu t-ar fi leleo, dor,
N-ai veni dupa obor,
Tremurand cu capul gol.
De nu t-ar fi, leleo, mila,
N-ai veni dupa gradina,
Tremurand, cu furca-n mana.
De-as muri de dor, de drag,
Targ cu fete nu mai fac,

C-am facut eu targ cu tine
S-am pierdut firea din mine.

V

Foaie verde artaras,
Te iubii de copilas
S-acum te duci si ma lasi!
Aoleo! ce foc ma calca!
Neica ma lasa si pleaca
Si mi-si trece prin dumbrava
Si pe mine nu ma-ntreaba,
Parc-as fi de nici o treaba.

VI

Lele, ce pagana esti,
Pe la biserica treci
Si nu faci o sfanta cruce,
Cand pe mine mort ma duce.

VII

Daca-ti este, neica, dor,
Da-mi basmaua ta odor
Si-n basma un leusor,
Sa-mi botez un finisor,
Si sa-i pun numele tau,
Nume dulce ca si-al meu,
Cand m-o prinde dor de tine
Mi-oi striga finul cu bine,

Zi si noapte l-oi striga
Si pe ochi l-oi saruta.





VIII

Nu stii, vecina, ceva?
M-a-mbolnavit nevasta.

Ba eu stiu, vecine, bine,
Leacul tau e-n san la mine.

Nu stii, cumatre, ceva?
S-a-mbolnavit nevasta.

Ia porumb si fa la moara,
Ca nevasta ti se scoala.
De-ar da
Dumnezeu o sloata
Se gasesti la moara gloata,
Sa sezi o luna-ncheiata,
Si porumbul sa se moaie
Sa nu treaca prin piscoaie.


IX

Cuculet, unde-ai iernat?
Peste
Jiu, la
Vadul lat, Intr-un catun afumat.
Cat e
Cladova de mare,
Haz ca
Siberelul n-are!
Siberelu-i mititel
S-a-mpuiat dragostea-n el.
Dragostea ce-aveam odata,

Gandeam moartea ne-o desparte
S-o gradina cu bucate,
Sa nu mai avem pacate,
S-o leasa de maracini,
Ca sa nu mai fim vecini.


X

Foaie verde mar muscat,
De cand neica mi-a plecat,
Furca-n pod am aruncat.
De cand neica mi s-a dus,
Trei fire pe fus n-am pus.
XI

Bata-te crucea de cuc!
Canta-mi bine ca te-mpusc.
Si te-mpusc si te mananc,
Nici fript bine, nici sarat,
Numai prin cenusa dat.

XII

Bala, cartogelele
Fi-le-ar batut stelele,
Gardul cu nuielele!
Bala, cartogelul tau
Fi-l-ar batut
Dumnezeu,
Ca l-ai fost pus la loc rau,
Pe-o margine de parau.

Raul mare mi-a venit,
Cartogel mi-a namolit.
Bala, cartoagele noastre,
Cum stau pustie pe coaste,
Sa le vad nu le-as cunoaste. In cartogul de la vale,
Rasarit-a iarba mare, In cartogul din mijloc
Mi-a rasarit busuioc
Si-mi vine ca sa-i dau foc.
Am pus fir de trandafir
Si n-a iesit nici un fir,
Parc-a fost mana de sare,
Ca ce pun nu mai rasare!

XIII

Frunza verde otratel,
Pe deal, pe la
Corlatel
Fuge dorul maruntel
Cu dragostea dupa el.
Unde te duci, dorule?
La voi, puisorule,
Sa-mpartim dragostele,
Cat la mine, si la tine,
Sa traim amandoi bine.

XIV

Frunza verde maracine,
N-a lasat
Dumnezeu bine.

Frumosul fuge de mine
Si uratul calea-mi tine!

XV

Frunza verde maracine,
S-a dus neica, nu mai vine,
Tuturor le pare bine,
Numai mie-mi pare rau
C-a fost puiusorul meu.


XVI

Frunza verde de sipica,
Bine-a fost cu nevestica
Si prin sat cu ibovnica.
Nevasta te primeneste,
Ibovnica te-ncalzeste
S-inimioara voios creste.

XVII

Frunza verde de secara,
Ibovnico de-asta-vara,
Vina sa ne iubim iara.
De iubit sa ne iubim,
Numai amandoi sa fim
Si de dragi sa ne fim dragi,
Dar nadejde sa nu tragi,
Ca nadejdea de la mine

E ca sarma de subtire.
Cand o-ntinzi pe maracine
Si mi-o bate vint cu roua
Se despica sarma-n doua.

XVIII

Foaie verde calomfir,
Am ibovnicel copil
Si mi-l cheama
Constantin.
Dusmanii mi-l pun la bir
Si nu-l pun ca pe-un copil,
Ci mi-l pun ca pe-un mazil.
El de frica birului,
De groaza zapciului,
Trecu vadul
Jiului.
XIX

Foaie verde de areu,
Ibovnica ce-aveam eu
Nu se gasea-n sat la
Leu,
Nici la
Leu, nici la
Ghindeni,
Numa-n sat la
Cosoveni.
Leica, de dragostea noastra
A rasarit pom pe coasta
Cu tot felul de odrasla.
O sa-l sap, sa-l bag in casa,
Ramurile nu ma lasa.
O sa-l sap, sa-l bag in tinda,
Ramurile dau de grinda.


14
Poezii si proza

XX

Mandro, cand eram iubiti,
Toti pomii era-nfloriti
Si dafinii-mbobociti.
De iubit cat ne-am lasat,
Toti pomii s-au scuturat
Si dafinii s-au uscat.


XXI

Colo-n lunca la privita,
Gasii pupaza-nflorita
Si mandruta mea mahnita.
Nu stiu pupaza s-o rup
Ori pe mandra sa mi-o pup.
Foaie verde margarit,
Pacat c-am imbatranit
S-inca bine n-am trait!1


XXII

Foaie verde usturoi,
De ti-e dor, neico, de noi,
Fa-te negustor de boi
Si vino-n gazda la noi,
C-are taica sase boi

1
Ultimele trei versuri par sa provina din alt cantec.

Si din sase vinde doi,
Doi ii vinde, doi opreste,
Doi mi-i da mie de zestre,
Pe rosul si pe plavit,
Cumparati din
Mehedinti.
Pana boii veti tocmi,
Amandoi ne-om logodi.


XXIII

Foaie verde maracine,
Cat te tii, mandro, de mine,
Poarta-te putin si bine,
Ca nu stii moartea cand vine
Si te ia de langa mine,
Iar mie nu-mi pare bine
Si plec si eu dupa tine.


XXIV

Luna-afara-mi lumineaza,
Puica-n casa mi-si ofteaza.
Ofteaza, puica, ofteaza,
Toata lumea sa te creaza.
Ofteaza si pentru mine,
Ca eu m-am topit de tine
Si vaz ca nu-mi vine bine,
Ca nu sunt pe-un loc cu tine.
Aideti, puica, sa fugim,

Amandoi sa pribegim,
Ca-acum e vremea de fuga,
Pana-mi este iarba cruda,
Unde calci,
Urma nu faci,
Unde sezi,
Nu te mai vezi.


XXV

Bata-te crucea de vale,
Cum oi sa ramai de jale,
Far’de glas de fata mare,
Fara voinicel calare.
Cati in tine se-ntalnira
Doi cu doi nu se unira.
Cati in tine se jucara
Doi cu doi nu se luara.
Vale lunga, vale-adanca,
Aici lupii ma mananca.
Stai, lupe, nu ma manca,
Pan’ sa-mi vad ibovnica.


XXVI

De te duci, neica, cu bine,
Sa iei si dorul cu tine,
Si dorul si dragostea,
La mine n-ai ce lasa.
Du-te, neica, si sa vii

Colea-ntre
Santa-Marii,
Cand se coace boaba-n vii
Si-i bine de veselii.
De-i zabovi peste-o luna,
Ma gasesti pe camp nebuna,
Dar de-i zabovi un an,
Ma gasesti neagra bustean.


XXVII

Du-te, neico, sa te duci
Pana-i cadea rob la turci,
Sa te duci la
Marea
Alba,
Sa tragi ziua la catarga,
Si s-o tragi tot pe uscat,
Sa sezi noaptea-n lant bagat,
Sa stii ca te-am blestemat,
Si sa-ti faci inima rea
Cum ai facut-o pe-a mea.


XXVIII

Frunza verde maracine,
Oliolio, neica
Marine,
Nu ti-e pacat si rusine,
Noaptea fugi de langa mine
Si te duci l-alte straine.
Dusu-te-ai si la surata,
Si te-a priimit, sirata!
Surata mi-e ca o sor,

Nu pot sa dau s-o omor.
De mi-ar fi ca o straina,
I-ar plange ma-sa de mila.


XXIX

Trage, bala, bobii bine,
De-mi spune, neica cand vine?
De-ar da bobii pana-n noua,
Neica taie
Oltu-n doua.
De-ar iesi bobii la cinci,
Nu mai vaz pe neica ici,
Si plec si eu sa-l gasesc
Macar sa ma prapadesc;
Trage, bala, boabele,
De-mi ghiceste zilele,
De la
Pasti pan’ la
Ispas
Cate necazuri am tras.


XXX

Canta cucul sa ma duc
Si mierlita sa ma-ntorc,
Sa pun dusmanilor foc.
Spune-mi, cuce, de-unde vii?
De la noi, de peste
Jii?
Dar de bala ce sa-mi spui?

Bala ta e sanatoasa,
Sede la umbra si coasa,

Si lucreaza tot plangand,
Ziua, noaptea asteptand.


XXXI

Spune-mi, bala, si-mi ghiceste,
Voinic de ce-mbatraneste
S-asa curand se topeste?
De umbletul drumului,
De bataia vantului,
De arsura soarelui,
De grija argintului,
De-nverzirea codrului,
De cantarea cucilor,
Sau de dragul mandrelor?
Ca mandrele pot mai mult,
Ele te baga-n pamant!


XXXII

Decat neica-n cale dus,
Mai bine la cruce pus,
Sa ma duc duminica,
Sa tamai pe neicuta,
Sa ma uit pe cruce sus,
Sa vaz chipul neicai scris,
Sa ma mai mangai de plans.
De cand te-ai dus, baietele,
N-am mai pus la gat margele,
Nici la coada panglicele,

Vai de pacatele mele!
Toata ziua cant si plang
Si tot neica mi-este-n gand.

XXXIII

De n-ar fi ochi si sprancene,
N-ar mai fi pacate grele.
Ochii si sprancenele
Fac toate pricinele;
Pentru ochi negri din cap
Trecui
Jiul fara vad,
Pentru sprancene din frunte
Trecui
Jiul fara punte,
S-ajunsei la puica mea,
De-mi racori inima.

XXXIV

Nu blestema cucul, lele,
Ca sa jumule de pene
Si se tranteste de lemne.
Si cucul nu-i vinovat
Ca mai la multi a cantat,
Mai pe toti i-a mangaiat.

XXXV

Cucule, dragutule,
Surule, mandrutule,
Vara vii, vara te duci;
Spune-mi, iarna ce mananci?


Mananc putregai de fag
Si viu sa va cant cu drag.

Cuculet, pasare sura,
Manca-ti-as limba din gura,
Ca sa pot si eu canta
Sa fiu drag la puica mea.
XXXVI

Ierte-i
Dumnezeu pacatul
Celui ce-a lasat oftatul,
Ca omul daca ofteaza
Parca se mai usureaza.
De oftat ce oftai tare,
Si soarele zare n-are,
Parca eu l-am blestemat
Si de tot s-a-ntunecat.
Du-te, dor, pana e nor
La puica pe delisor
Si-i spune ca stau sa mor.

XXXVII

Puico, pentru
Dumnezeu
Si pentru binele tau,
Nu ma tot tinea de rau
De la sanisorul tau,
Ca m-ai mai tinut o data
S-am zacut o vara toata,
De mi-au plans atunci de jale
Chiar si iarba de pe vale
Si norii opriti din cale.

XXXVIII

Auzi, lele, cucul canta;
Iesi afara de-l asculta,
S-asculta cum popa toaca,
Iesi afara de te roaga,
Te roaga lui
Dumnezeu
Sa moara barbatul tau,
Sa ma-nsor si sa te ieu.

XXXIX

Lata-i, lata-i
Dunarea!
Las-o la pardalnica,
Ca pe ea s-a dus neica.
Nu mai plange,
Marioara,
Ca iubitu-ti vine iara.
El s-a dus cu saica veche,
Cand batea vantul de streche,
S-acum vine-n alta noua,
De taie
Dunarea-n doua
Si trage la opt lopeti.
Iesi,
Marioara, de mi-l vezi.

XL

Foaie verde de malure,
La carciuma din padure
Baui astazi, baui maine,
Baui patruzeci de zile.
Baui pretul a trei cai,

De vin nu ma saturai.
Baui pretul murgului
Si cioltarul negrului,
Aflai satul vinului,
Vinului, hainului.

XLI

Lunita, lunita,
Fa-mi o luminita,
Ca am inserat
La umbra de gard,
Cu doi calusei
Negri, mititei,
Si nu-s de furat
Ci-s de cumparat
De la noi din sat,
De la popa
Vlad.
Marturie-am dat
Ieslea cailor,
Usa grajdului,
Drumul codrului.

XLII

Codri, codri, frate codri,
Nu ma da, codri, legat,
Ca nimic nu ti-am stricat,
Numai o craca-am taiat
Si de arme-am atarnat,
Ca le bateau ploile,

Rugineau otelele
In care-mi stau zilele.
Cat codrul frunza mi-si tine,
Toti voinicii traiesc bine;
Daca codrul frunza-si lasa,
Toti voinicii pleaca-acasa
La copii si la nevasta.
Cat mi-e codrul de frumos,
Iarna putrezeste jos
Si voinicii stau culcati
Ca stejarii rasturnati.
Codri, codri, loc iubit,
Nu te-oi mai vedea-nverzit,
Sa zic c-am intinerit?

XLIII

Topitu-s-au ghetile!
Oi sa-mi caut armele,
Armele si caisorii
S-oi sa-mi adun si feciorii.
Croieste-mi, maica, croieste,
Si de lupte ma gateste;
Croieste-mi de-un comanac
Verde ca foaia de fag,
Sa-l port in codru cu drag.
Croieste-mi, maica, camasa,
Ca ma cheama harambasa
Sa ma puie bulucbasa.
Peste cincizeci de voinici,

Toti incaltati cu opinci,
Opince de saftian,
Nojite de gaitan;
Gaitanul de matase, Impletit in cate sase,
Cu poturii rosiori
Unde-i vezi, te iau fiori.

XLIV

Cine e voinic, voinic,
Nu saza ca vulpea-n crang,
Ci sa iasa la colnic,
Far’ de-arme, far’ de nimic.
Fie potira aleasa,
O lovesc unde mi-i pasa.
Aiba flinta si pistoale,
O lovesc unde mi-o doare.

XLV

Cand ma primblam pe culare,
Aveam in punga parale.
Scoborand de pe culare,
Ma-ntalnii cu frati in cale,
Golii punga de parale
Si strigai din gura mare:
Nu vedeti voi, fratilor,
Nu vedeti, voinicilor,
Ca se iau banii la crang
Si se cheltuiesc la camp?

XLVI

Rau, maica, m-ai blestemat
Sa stau in pusca rezemat
Si prin codru infundat,
Sa mananc tot de furat,
Sa fiu groaza satelor
Si spaima potirelor.
M-a facut maica pe mine,
Nu-si aude nici un bine!
M-a facut taica fecior,
Ca sa-i dau vreun ajutor.
Ajutorul ce i-am dat,
Sapte sate c-am pradat,
Sapte sate de pe
Olt
Si
Mehedintul mai tot!


XLVII

De cand maica m-a facut,
Soarele nu m-a vazut!
Daleu! soro caprioara,
Caprioara, surioara,
Roade poala codrului,
Sa vad raza soarelui
Pe muchea cutitului,
Pe coiful pistolului,
Si pe coama murgului.

Cintecul
Jianului


Frunza verde mar cretesc,
Stau in loc si ma gandesc:
Cu ce sa ma aranesc?
Cu arana mosului,
De coarnele plugului;
Plugul este-o goanga rea,
Umbla de-a daratelea,
Cu niste coarne-ndarat,
Ma loveste tot in piept;
Niste lemne invrajbite,
Niste vite prapadite;
Niste lemne-ncrucisate,
Niste bucate stricate.
Au s-o face,-au nu s-o face,
Au de vara n-avem pace.
Ma gandii ca s-o brodesc,
Mai bine sa ma hranesc,
Sa pun plugul, sa brazdesc,
Unde-o fi crangul mai des;
Sa trag brazda dracului
Prin usa bogatului,
Sa-i dau maciuci dupa cap,
Sa-l aduc la plug legat,
Sa-i iau ce a castigat.
Arde-va focul, ciocoi!
Pune-voi mana pe voi,

Cu maciuca sa va moi,
Ca voi ne beliti pe noi.
Bate vantul, viscoleste,
Eu de gazda n-am nadejde.
Caci mi-e gazda-n valea rea,
Mi-o pandeste potira,
Potira din
Slatina,
Bat-o
Maica
Precista
Si sfanta
Duminica!
Tine, gazda, nu ma da,
Ca ti-oi face-o malotea
Cu florile cit palma,
Sa se mire si doamna,
Si doamna lui
Caragea.
Tine-ma cum ai tinut
Sa ma vaz
Oltul trecut.
Mai badita, mai podar,
Greu de mine, greu s-amar!
Trage podul sa trec
Oltul,
Ca ne-am prapadit cu totul;
Trage podul mai la vale
Ca-ti arunc un glont in sale,
Trage podul mai de-a drept
Ca-ti arunc un glont in piept,
Mi-e degrab, nu pot s-astept,
Si mi-e murgul cam nebun,
Trece prin
Olt ca pe drum,
Si mi-e murgul cam nerod,
Trece
Oltul ca pe pod.
Da-te, murgule, pe lat

Si ma trece neudat.
Frunza verde de lipan,
N-ati auzit de-un
Jian,
De un hot de capitan?
Bea vin de la carciumari,
Ia miei de pe la ciobani
Si nu le da nici un ban.
Mai badita carciumar,
Scoate o oca de vin,
S-inca una de pelin,
Scoate una, scoate doua,
Scoate patruzeci si noua.
Scoate vin de ne cinstiti,
Ca-s feciorii osteniti.
Scoate, mari, vin sa beau
Ca bune parale-ti dau.
Dar de-oi sta sa tot platesc
La ce foc mai haiducesc?
Ti-oi da, mari, niste palme,
Ti-ar parea ca sint parale,
Si ti-oi da niste maciuci,
Ti-ar parea ca-s lei batuti.
Arda-te focul de prun!
Ce-ai facut rachiul bun,
De-a adormit
Iancu-n drum?
Iancule, ciocoi turcit,
Ce te porti numa-n argint,
Din crestet pana-n pamant,
Caci mintea nu ti-a venit?

Iancule,
Jianule,

15
Poezii si proza

Lasa-ti nebuniile;
Lasa-te de nebunii
C-am sa-ti dau si boierii.

Nu-mi trebuie boierii,
Nu ma las de nebunii,
Ca ce castigi tu-ntr-o vara,
Eu castig numa-ntr-o seara,
Si geaba, mari, umblati
Pe mine sa ma-nselati.
De-oi pune mana pe voi,
De piele-o sa va despoi
Si din pielea dupa cap
Sa-mi fac un toc de baltag,
Iar pielea de la picioare
Sa-mi fac tocuri la pistoale.
Oltu-i mic,
Oltetu-i mare,
Trece-un capitan calare
Cu cinci sute de catane,
Tot catane spataresti,
Unde da nu nimereste
Si pe
Jianul goneste.
Dar
Jianul e voinic,
Sade la tulpina-n crang,
La brau cu doua pistoale,
Stralucesc ca sfantul soare,
Si cu flinta la catare,
Fuge potera sa moara.


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Cantece de peste Olt pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2022 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani