In goana artei
Lui Caragiale
Nebun, salbatic, fara frau,
Prin aratura si prin grau,
Peste livezi, peste campii,
Sarind bariere si hotare
Si santuri largi si garduri vii,
Fugea un cal, fugea mai tare
Ca vantul prin pustii.
Sub el pamantul tremura
Si orice piatra scapara
Scanteietor,
Dar el, in vraja unei tinte
Pe care nimeni n-o vedea,
Fugea, fugea-nainte,
Mai iute, tot mereu mai iute,
Parand ca-n aprigul lui zbor
Il poarta aripi nevazute;
Dar in fantasticu-i transport,
Frangandu-si gatul, cade mort.
Atunci magarul ce venea
Pe drum incet, impovarat,
Cu pasul rar si masurat
A exclamat: Ce animal!
Si-a ras c-un ras spiritual
Ca rasul oricarui magar adevarat.
Si rasul lui parca zicea:
Eu banuiam de la-nceput!
Ce s-a-ntamplat i se cuvine;
De ce n-a mers si el ca mine
La pas... pe drumul cel batut.
Autor: Cincinat Pavelescu
Poezia In goana artei de Cincinat Pavelescu
|
