Daruieste, Doamne Sfinte
Daruieste, Doamne Sfinte,
strop de dor Moldovei noastre,
drum de secoli inainte,
cer inalt si zari albastre.
Fa sa aiba buna parte
de painica si de sare,
si de viata cu nemoarte
dar... ca viata trecatoare.
Apara cum stii mai bine
de strainul care-l pierde
graiul ei, din mosi ce vine
piatra rara, frunza verde.
Leaganului unde pruncii
gangura cuvantul mama
fa-i un loc in iarba luncii
sau in codru de arama.
Coltelui primavaratic
da-i tarie si rabdare,
sa rasara, singuratic,
de sub piatra mult ce-l doare.
Infrateste om si ciuta,
grier, fluture, furnica:
la nevoie te ajuta
cu-o povata, cat de mica.
Da-ne, Doamne, ai de unde,
clipa e de inviere,
da-ne-o mare si un munte,
si mai mult nimic nu cerem...
Autor: Dumitru Matcovschi
Poezia Daruieste, Doamne Sfinte de Dumitru Matcovschi
|
