Lucruri stranii
Se-ntampla lucruri stranii, aici, la noi acasa.
Si daca se intampla, se-ntampla si atat!
Minciuna si-adevarul stau la aceeasi masa,
beau din aceeasi cupa si nimanui nu-i pasa,
pacatul poarta cruce cu lantisor la gat.
Se-ntampla lucruri stranii in fiecare clipa.
Nici timp nu ai de ele, de lucruri, sa te miri.
In preajma zboara ingeri cu-o singura aripa.
In codru, in poiana, privighetoarea tipa.
Lacheul, cutra, hotul pretind a fi martiri.
Se-ntampla lucruri stranii cu toata stirpea noastra.
Ci nu de ieri se-ntampla si nu de-alaltaieri.
Un corb... Si corbul trece drept pasare maiastra...
Un orb... Si orbul vede lumina prin fereastra.
Rodeste cancer toamna gradina cea de meri...
Se-ntampla lucruri stranii cu noi, cu fiecare.
Si-ai vrea sa fugi de ele, dar n-ai unde sa fugi.
Ferice de nebunul ce crede spinul floare:
din spinci cununa-si face si mare e, si tare...
Iar eu si tu ramanem o viata-ntreaga slugi.
Aceeasi lume parca, dar lumea deodata
se face ca-i straina: nici noapte si nici zi,
nici frate si nici sora, nici mama si nici tata...
Adulmeca pe-aproape o haita-nfometata...
Ce ne asteapta maine? Vom fi sau nu vom fi?
Un nu stiu cine rade, un nu stiu cine plange,
un nu stiu cine zvarle cu pietre in strabuni.
Si funia se strange, incet la par se strange,
si stropul cel de ploaie e ca un strop de sange...
Au nu-i apocalipsul acesta, oameni buni?
Mi-e teama de-un cutremur cu haos si ruine,
mi-e teama de prieteni, mi-e teama de dusmani,
mi-e teama de cuvantul pe care-l port cu mine;
din care limba este, din care secol vine?
Mi-e dor de Eminescu la douazeci de ani...
Ce-ar zice azi poetul de-ar fi ca sa coboare
de la Hotin la vale pe vechile poteci?
Ar blestema dusmanul de altadata care,
precum lacusta vine si roade frunza, floare?
Pe noi, urmasii Romei, ne-ar blestema in veci!
Noi am uitat ca tara se apara cu pieptul,
noi am cantat de-a valma si topait in drum,
am laudat debilul, am insultat desteptul...
Sa fim stapani de tara noi nici nu avem dreptul,
noi meritam destinul ce il traim acum!
Deci, lucrurile stranii nu sunt atat de stranii.
Si nici intamplatoare nu sunt precum le crezi.
Si pantecul ne crapa, si-n punga suna banii...
Iar daca suna banii, ca zilele trec anii...
De sus, din ceruri, Doamne, ne vezi sau nu ne vezi?
Si iar ma-ntreb in soapta: dar maine ce ne-asteapta?
Vom fi? Si care cantec sunt azi dator sa-l cant?
Un gand ma insenina, un clopot ma desteapta:
Sfarmati oranduiala cea cruda si nedreapta!
Mi-e dor de Eminescu cel mare si cel sfant.
Autor: Dumitru Matcovschi
Poezia Lucruri stranii de Dumitru Matcovschi
|
