Pribeag, Neculce
Sa fuga de el insusi
nici un pribeag nu poate.
(P. Cer-
na)
Aflat in pribegie, el nu putea sa scrie.
Il sfasia aleanul aflat in pribegie.
Plangea cu dor de tara in fiecare seara.
Si toata noaptea iara plangea cu dor de tara.
El nu putea sa scrie. El nu putea sa poarte
povara-nstrainarii in spate ca pe-o soarte.
El nu era ca voda, el nu-si pierduse tronul,
el nu vroia sa fie cum e cameleonul.
Voi, Dumitrasco voda, sa ma intorc. Ma lasa!
Dar te asteapta teapa, boierule, acasa.
Stiu, Doamne, dar mai bine
sa mori cu moarte dreapta
decat sa nu stii astazi
si maine ce te-asteapta...
Si s-a intors Neculce la sfanta, la Moldova.
A sarutat vazduhul cu inima si slova.
Si-a pogorat in vreme, luminator sa arda,
de tara si de soarta sa nu se mai desparta.
Citesc si recitescu O sama de cuvinte ,
din viata cronicara culeg invataminte
si ma gandesc la voda, la fruntea lui stelara:
sa fi venit acasa, sa fi murit in tara!
Autor: Dumitru Matcovschi
Poezia Pribeag, Neculce de Dumitru Matcovschi
|
